ORIZONTURI DE ARTĂ

Ormós Zsigmond şi colecţia de artă italiană de la Muzeul din Timişoara

Colecţia europeană a Muzeului de Artă Timişoara este legată de personalitatea lui Ormós Zsigmond (1813-1894). Prin donaţia testamentară din 18 septembrie 1895, majoritatea lucrărilor din colecţia sa a intrat în patrimoniul Societăţii de Istorie şi Arheologie din Banat, viitorul Muzeu de Artă. În ansamblul colecţiei Ormós, pictura italiană ocupă un loc de seamă atât sub aspect valoric, cât şi numeric. Studiul lui Marius Cornea, pe care îl publicăm şi în italiană, inaugurează colaborarea revistei noastre cu Banaterra. Enciclopedia Banatului, care ne-a încredinţat ediţia sa italiană.

La 10 ani de la dispariţie, România îi aduce un omagiu lui Paul Neagu, cel mai important sculptor român de la Brâncuşi încoace, stabilit la Londra în 1970. Două expoziţii la Timişoara şi una la Cluj-Napoca oferă o amplă perspectivă asupra operei marelui artist care, după cum scrie Sir Nicholas Serota, director al Tate Museum din Londra, „a descoperit un nou limbaj în sculptură, cu rădăcini în moștenirea sa românească, fără a se limita la aceasta”. Partener media al proiectului, revista noastră publică textul critic semnat de Ileana Pintilie, două cataloage şi materiale video cu artistul.

„Expoziția Rembrandt - apogeul artei gravurii face parte dintr-un program prin care dorim să arătăm cum operele artistice și științele umaniste produc schimbări majore în vocabularul istoric, generând un raport înnoitor între «spațiul experienței» și «orizontul așteptării»". Cu această premisă prezintă Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă Timişoara, expoziţia-eveniment care are loc în perioada 10.12.2014-10.03.2015 în oraşul de pe Bega, cu peste 250 de gravuri originale obținute prin imprimare de pe plăcile lui Rembrandt aflate la Muzeul Luvru din Paris.

Palma d’Oro pentru Pace, oferită de Confederaţia Internaţională a Cavalerilor Cruciaţi Guardiani di Pace (Assisi-Malta), este o recunoaştere pentru merite deosebite în promovarea idealurilor de pace în Italia şi în lume. Până în prezent 32 de personalităţi au primit valorosul premiu, printre ele Papa Benedict al XVI-lea şi Nobelul Rita Levi Montalcini. La San’Antonio Abate de lângă Napoli, anul acesta Ştefan Popa Popa’s a fost alesul, fiind singurul român laureat al prestigioasei distincţii. Publicăm un reportaj video realizat de regizorul Victor Popa la ceremonia de decernare a premiului.

Luminița Țăranu e printre puținii artiști români deplin afirmați în Italia, lucrările sale integrându-se, prin caracterul experimental, în lumea actuală a artei contemporane. S-a născut la Lugoj în 1960, iar din 1987 trăiește în Italia, în apropiere de Roma. Traseul său artistic se desfășoară de la reprezentări postclasice până la instalații de avangardă, pictură, megaobiecte/sculpturi și integrări artistice în lucrări de restructurare arhitectonică. În 2013-2014 a realizat unul din proiectele sale cele mai importante, „Columna mutãtio”, omagiu Columnei lui Traian. Prezentare de Claudia Mandi.

Pornind de la oameni și obiectele plăsmuite de ei, poți cunoaște un popor. Alături de limbă, obiceiuri și tradiții, costumul popular este un blazon, o marcă a identității etnice, un document cu certă valoare istorică și artistică. Înveșmântați cu mândrie în portul tradițional de sărbătoare, bănățenii au contribuit conștient la completarea artei populare românești și europene, cu piese și repertorii decorative spectaculoase, de un fast extraordinar. Admirate pentru coloritul lor rafinat, costumele populare bănățene au devenit astăzi mesageri ai valorilor culturale în întreaga lume. Studiu de Marius Matei.

Virginia Tomescu Scrocco este o reprezentantă emblematică a picturii din prima jumătate a secolului XX din Italia. Artista s-a născut la Bucureşti în 1886, unde începe şi formarea sa în domeniul artei. Îşi continuă apoi studiile în Franţa şi în Italia. A trăit şi a pictat la Tivoli, iar operele sale se găsesc în expoziţiile de la Vila d'Este, un semn al omagiului oraşului Tivoli pentru artista română. Alte opere se află la Galleria Nazionale d’Arte Moderna din Roma. Copiii ei au donat operele păstrate în casa părintească din Buonalbergo, Muzeului Sannio din Benevento. Prezentare de Claudia Mandi.

Începând din acest număr deschidem o nouă secţiune dedicată artei, sub coordonarea Claudiei Mandi, artistă şi muzeograf la Muzeul de Artă din Timişoara. Iniţiem această rubrică printr-un interviu cu Sabina Pecorella, curatoare de artă la Napoli şi susţinătoare a artiştilor străini în Italia, care s-a ataşat în mod special de artiştii români. „Întâlnirea cu arta românească - declară - a fost absolut emoţionantă: aici are loc ceea ce am putea defini o adevărată Renaştere a artelor, un proces similar cu cel din multe alte ţări în care cultura a fost istoric masificată”.

Pentru a avea o percepţie autentică a „dimensiunii Carrara”, se impune imersiunea directă în vraja acestui univers al marmurei şi al sculpturii. Carrara suscită în sensibilitatea celui care o vizitează o impresie foarte puternică, atât prin frumuseţea şi pitorescul peisajului, cât şi prin activităţile specifice acestui loc, care generează atmosfera cu care aşezarea îşi cucereşte vizitatorii. Pentru un sculptor, întâlnirea cu Carrara poate constitui o experienţă profesională de o importanţă majoră, iar George Dan Istrate ne împărtăşeşte din propria sa experienţă în acest oraş-atelier.

Veneţia este un oraş fascinant pentru oricare dintre noi, dar mai ales pentru oamenii de cultură şi artă, care o redescoperă de fiecare dată, atraşi atât de arhitectură, cât şi de oglindirile şi reflexiile apei. Oraş frumos dar şi misterios, se dăruieşte celor care îl apreciază, prin peisajele sale. Nu puţini au fost pictorii, de-a lungul istoriei, care au surprins clipe din existenţa Veneţiei şi le-au stocat în tablourile lor, oferindu-le memoriei colective. Dintre aceştia, Cristina Oprea prezintă patru nume mari ale plasticii româneşti: Gheorghe Petraşcu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner şi Nicolae Dărăscu.

E cea mai mică galerie de artă din lume. Mai puţin de doi metri pătraţi. Poate găzdui patru persoane, un total maxim de 300 de kilograme. O galerie de buzunar, minusculă dar dinamică, plină de ambiţii, mereu în mişcare, ajunge până la ultimul etaj, al cincilea. E Lift Gallery. Liftul rămâne lift, cu particularitatea de a deschide orice uşă, un mic gest de civilizaţie în care arta are rolul de a crea cuvinte, înlesnind comunicarea. O parabolă despre raporturile dintre oameni, dintre sensibilităţi şi naturi diferite. O poveste adevărată plină de moralitate, de frumos. Lift art în vreme de criză.

George Popescu evocă întâlnirea cu artista Alice (Adelina di Sabatino di Diodoro), originară din Abruzzo: „În atelierul ei din localitatea abruzzeză am trăit brusc senzaţia ieşirii dintr-un timp (cel prezent) spre a poposi, nu în alt timp, ci în alte / diverse timpuri-lume, timpuri-cosmosuri. Din toate colţurile privirea era literalmente ʻlovităʼ de chipuri, figuri, siluete, ochi (mai ales) din tablouri conservând ceva din haloul vechilor icoane, pânze (ce termen impropriu, cât timp, tehnic vorbind, arta ei presupune travaliu cu bucăţi de zid, cu pigmenţi şi tablă, cu nisip şi tencuială”.

Maestrul absolut al barocului, Gian Lorenzo Bernini, deşi născut la Napoli, era profund legat de tradiţia sculpturii toscane şi a marmurei de Carrara, nu doar pentru că o lucra, ci şi pentru că se formase în atelierul tatălui său, Pietro Bernini, toscan emigrat în sudul Italiei în 1584. La fel ca Michelangelo, Bernini a avut şansa de a creşte într-un mediu saturat de sculptură, unde va asimila secretele meseriei de la un profesor care i-a împărtăşit cunoştinţele sale profesionale, propriul tată, ducând mai departe tradiţia pe care a îmbogăţit-o cu noi elemente. Un studiu de George Dan Istrate.

În 10 iunie 2012 s-a stins din viaţă poliedrica artistă aquilană Massimima Pesce, ceramistă, sculptoriţă şi pictoriţă, dar şi o adevărată prietenă a României. Massimina Pesce a fost stimată şi apreciată de critica italiană şi străină şi invitată la expoziţii personale şi colective în multe muzee şi instituţii culturale italiene, europene şi extraeuropene. Îi aducem un omagiu prin cuvintele Afroditei Cionchin şi ale lui George Popescu, care au însoţit o expoziţie itinerantă colectivă de acum câţiva ani, prezentată în mai multe oraşe din Italia şi din România.

Dan Perjovschi, artistul român în dialog cu lumea întreagă, aduce mai aproape scena artei contemporane româneşti de cea internaţională, şi invers. În 2011, Muzeul de Artă Contemporană din Roma (MACRO) i-a prezentat o nouă operă, proiectul intitulat The Crisis Is (Not) Over. Drawings and Dioramas, al cărui curator a fost Teresa Macrì. O frescă sarcastică a societăţii contemporane desenată în prezenţa publicului curios să surprindă atât „detaliile originale”, cât şi pe autor. Publicăm un grupaj de desene despre artist şi condiţia artistului în societatea contemporană.

Revistă online editată de
Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.