Luminiţa Ţăranu, parcursul poliedric al unei artiste afirmate în Italia

Luminița Țăranu e printre puținii artiști români deplin afirmați în Italia. De-a lungul timpului, Italia a exercitat o fascinație irepresibilă pentru creatorii de artă şi mulți artiști români au venit aici pentru a se împlini profesional, însă puțini au reușit. Luminița Țăranu este un fericit exemplu de artist consacrat în Italia, lucrările sale integrându-se, prin caracterul experimental, în lumea actuală a artei contemporane.
Luminița Țăranu s-a născut la Lugoj în 1960, a absolvit Academia Națională de Arte Frumoase „N. Grigorescu” din Bucureşti în 1985, la clasa Prof. Octav Grigorescu. S-a afirmat în România printre cei mai buni și activi desenatori și gravori din anii ’80. În 1987 a obținut Bursa Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru desen și gravură. Din 1987 trăiește și lucrează în Italia, la Monte Porzio Catone, în apropiere de Roma. În Italia a obținut titlul echivalent al diplomei de absolvire a Academiei de Artă, titlu ce i-a fost recunoscut de Academia de Arte Frumoase din Bologna în 1993. 
Traseul său artistic poliedric se desfășoară de la reprezentări postclasice, pentru că Luminița Țăranu este un desenator desăvârşit, până la instalații de avangardă, pictură, megaobiecte/sculpturi și integrări artistice în lucrări de restructurare arhitectonică. În Italia, datorită experiențelor artistice, a descoperit noi direcţii stilistice în care a excelat.
Pe lângă prestigioase premii, expozițiile Luminiței Țăranu au fost patronate și sponsorizate de importante instituții statale italiene și românești. Expoziţiile personale ale artistei sunt proiecte complexe, elaborate în timp, ce se desfășoară pe mai multe aspecte artistice, multimedia și documentare. În prezent artista realizează proiecte culturale.
În 1996 a câștigat medalia de argint la al XXIII-lea Premiu Sulmona, Expoziție Internațională de artă contemporană, pentru lucrarea „SUPERSLIDE ’91 n. 29”. În 2012 a fost distinsă cu mențiunea specială a criticii pentru instalația  „metafora gruppo centrale Y + particolare centrale + particolare inferiore”, la Expoziția Internațională Premiul Lìmen Arte de la Muzeul Enrico Gagliardi din Vibo Valentia.
În 2013, proiectul său „COWMAN of the world” – „UOMOMUCCA del mondo” a fost selectat prin concurs pentru a participa la manifestarea inaugurală a noului muzeu al științelor MUSE din Trento, proiectat de arhitectul Renzo Piano. Instalaţiile sale au fost montate în gara orașului Trento, în cadrul Programului Opening. Proiectul s-a completat printr-un performance de desen în Parcul MUSE.
COWMAN reprezintă crezul artistic al Luminiței Țăranu, reflecțiile sale asupra actualei probleme ambientale, a recuperării valorilor autentice și a conceptului de multiculturalitate. Vaca, subiect predilect, evoluează, devenind o creatură superioară, o nouă specie umană descendentă din Omul-Animal, fuziune între corpul uman, opera de artă și corpul vacii; imagine a uniunii între natură și civilizație, apare în diverse continente, până a deveni o populație.
Lucrările sale se află în colecțiile unor importante muzee italiene și în România: MAGI ’900 - Muzeul Generațiilor Italiene din secolul XX - Giuglio Bargellini, Pieve di Cento (Bologna); Polul Muzeal Comunal „Scuderie Aldobrandini”, Frascati (Roma); Muzeul de Istorie și Artă Contemporană Blaj; Muzeul Abației „San Nilo”, Grotaferrata (Roma); Muzeul Fundației „Casa di Dante in Abruzzo”, Torre de’ Passeri (Pescara-Abruzzo) și în colecții private din Italia.
Au scris texte critice despre lucrările sale importanți critici și istorici de artă italieni: Mario de Candia, Giorgio Di Genova, Barbara Martusciello, Arnaldo Romani Brizzi, Ivana D’Agostino, Cinzia Folcarelli, Federica di Castro, Stefania Severi și criticul de artă român Adrian Guță.

Omagiu Columnei lui Traian din inima Romei

În perioada 2013-2014, Luminița Țăranu a realizat unul dintre cele mai importante proiecte ale sale, „Columna mutãtio”, partea artistică a expoziției „Arte, Tracciati, Transmedia. Omaggio alla Colonna di Traiano”, structurată pe trei aspecte: artistic, documentar și multimedia. Lucrările sale fac parte dintr-un proiect cultural ce s-a desfăşurat pe ani de studiu și cercetare, privind rădăcinile noastre comune cu poporul italian. Expoziţia a fost deschisă în decembrie 2013 la Mercati di Traiano - Museo dei Fori Imperiali, Roma, unul dintre cele mai prestigioase muzee italiene. Evenimentul a fost promovat de Asesoratul pentru cultură, creativitate și promovare artistice din Roma, în colaborare cu Universitatea din Arkansas și serviciile muzeale ale societăţii Zétema Progetto Cultura. 
Columna mutãtio - Itineraria picta este titlul instalațiilor pe care Luminița Țăranu le-a creat inspirându-se din itineraria picta, volumina și din picturile triumfale păstrate în bibliotecile romane, la rândul lor sursă de inspirație pentru Apollodor din Damasc pentru proiectarea Columnei lui Traian. Columna e monumentul care domină și azi Forumul lui Traian, cu silueta sa inefabilă, simbol al perioadei de maximă înflorire a Imperiului Roman. Columna lui Traian reprezintă prima narațiune vizuală din istorie, fiind creată pentru a elogia cucerirea Daciei de către romani. De-a lungul timpului a devenit simbolul unei legături istorice inseparabile dintre Italia și România în noua Europă. 
Semnificația pe care Luminița a vrut să o dea lucrărilor sale este chiar mutația de semnificație de la trecut la prezent, sursă de inspirație a „noii istorii”. Montate după proiectul arhitectului Pietro Bagli Pennacchiotti, instalatiile Luminiței propun ideea de ʻblocareʼ într-o imagine ideală, mișcarea în spirală a ʻsulurilorʼ desenate, creând un raport compozițional de sinergie între anticele proporții și armoniile Marii Săli din Forumul lui Traian și opera contemporană. Benzi itinerante iau forme ascensionale, ca și creaturi ale aerului care zboară, se ridică și coboară vertiginos deasupra privirilor noastre. Pare că entitățile-gigant sunt fermecate de propria lor mișcare unduioasă, îmbătate de ideea de zbor. Columna lui Traian a  învins timpul prin frumusețea ei, iar desenele artistei sunt un ecou postclasic care fixează reprezentarea sa în lumea contemporană.
De la marmură la hârtie, de la fizicitatea materiei la semne și simboluri, desenele artistei condensează valoarea masei de marmură, reducând-o la o ușoară subtilitate și cultivând variatele criterii tematice cu o mare libertate de expresie. Corpurile, portretele dacilor compuse ritmic, secvențele cu cai, roata, zidul, podul, vegetația, armurile romanilor se întrepătrund în labirinturi liniare inspirate din dinamica frizei și se concentrează în ritmuri alternate fără sfârșit. Din narațiunea istorico-literară de marmură, cu un început și cu un sfârșit, artista repropune gestualitatea benzii înfășurate, obținând un spectacol continuu al istoriei deschise și din nou interpretate. Desfășurarea scenelor tinde să lărgească, din punct de vedere optic, spațiile reprezentate conținute în friză. Unite într-un unica curbă, așa cum este şi linia vieții, ating valori maxime de tensiune verticală, evocând infinitul, apropierea de cer.
Instalațiile sunt susținute de suporturi digitale în culori și picturi în basorelief, puncte de energie în relație informală cu coloana originală, destinate să amintească că, odată, Columna lui Traian era în culori. Integrându-se printr-un dialog armonios cu statuile dacilor, aceste instalaţii sunt o mărturie vie a faptului că trecutul ne ajunge; că temele artei sunt recurente, că spiritul antichității își găsește deplina expresie chiar și azi, în perioada postmodernă.
Luminița Țăranu ne încredințează gândurile sale, meditațiile, sensibilitatea sa, ideile sale despre o temă majoră, aceea a rădăcinilor noastre comune. Luminița mi-a spus, într-o seară de decembrie la Roma, că Renașterea, epocă a marilor descoperiri ale umanității, nu ar fi putut să se nască decât aici, în Italia. Că Renașterea doar aici a fost posibilă, prin capacitatea neobișnuită a poporului italian de a crede în vise și în imposibil. Și de a le transforma în realitate.  

Metamorfoza ca formă de expresie artistică

Considerând metamorfoza ca formă personală de expresie artistică, dusă până la stadiul de mutație și metaforă, Luminița Țăranu a avut numeroase expoziții personale și a participat la tot atâtea expoziții colective în spații publice și private, în Italia și în lume *. Printre expoziţiile din ultimii ani se remarcă n 2014 a participat la Expoziţia Internaţională de Artă Contemporană „Premiul Sulmona”, de la Muzeul Civic Diocezan din Sulmona (eddiţiile din 2012, 2013, 2014).
În 2013 a participat la expoziția „Femeile în Paradisul lui Dante”, organizată de  Fundația „Casa lui Dante Alighieri din Abruzzo”, îngrijită de Giorgio Di Genova, la Palazzo Aurum, Pescara (Abruzzo) și Muzeul Enrico Gagliardi, Vibo Valentia. Tot din 2013 sunt „Pinocchio, storia di un burattino” – Expoziție Internațională de Mailart (Palazzo Qinqucentesco Caccia Canali, Sant’Oreste) şi „Castelli di Scrittori” (Scuderie Aldobrandini, Frascati).
Din 2007 în 2011 a realizat pentru comunitatea orașului Monte Porzio Catone noul stindard al Frăţiei Prea Sfântului Sacrament din Monte Porzio Catone. Stindardul, printre cele mai mari în Europa, este compus din două picturi libere de dimensiuni 2,85 x 4,25m şi se află în Domul San Gregorio Magno din Monte Porzio Catone.
În 2006 a avut expoziţia personală de pictură şi instalaţie „Metamorfoze – Lumea in culori”, la Accademia di Romania din Roma şi la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia. Textul din catalog este semnat de Mario de Candia, critic de artă modernă şi contemporană, ziarist şi curator. Aceasta, ca de altfel toate expoziţiile artistei, a fost panotată de arh. Pietro Bagli Pennachiotti.
În parcursul său complex, Luminița Țăranu a realizat şi integrări artistice în opere de restructurare arhitectonică, în colaborare cu arh. Pietro bagli Pennacchiotti:  restaurare şi refacere a tavanului unei vile din Monte Porzio Catone, două etaje, pictură şi serigrafie (1990); în localul „Piazza Grande” din Monte Porzio Catone, amenajarea  unei săli de video concerte, pictură pe zid şi colaj în ţesut ignifug (1991); la Casa Santonico-Ferrer, din Monte Porzio Catone – gravură, pictură şi serigrafie în cincisprezece culori pe moduluri de plexiglas (40x40cm), pe ambele părţi, introduse într-o structură metalică termocolorată, pe o suprafaţă lucrată de 23mp (1994); la Casa Luigi Sandri din Roma – gravură şi pictură pe geam, faţă/verso, conţinută de o structură metalică termocolorată în formă de triptic, pe o suprafaţă de 4mp.
Activitatea sa poliedrică a îmbrăţişat şi învăţământul, sub formă de ateliere de desen și gravură pentru copii, câştigând premiul I la a doua ediţie a Concursului Regional de carte ilustrată pentru copii „Bunicule, povesteşte-mi ...”, promovat de Provincia Rieti și de Consorțiul Intermunicipal din Bassa Sabina, sponsorizat de Regiunea Lazio, sub patronajul Ministerului Educației Publice din Roma, manifestare îngrijită de Sonia Fabbrocino, Cantalupo in Sabina, 1999, cu cartea O zi in mijlocul verii cu nepotul meu.
Aceasta este Luminiţa Ţăranu, pe care vă invităm să o cunoateţi mai îndeaproape pe site-ul www.luminitataranu.it

Claudia Mandi
(nr. 12, decembrie 2014, anul IV)

* Expoziţii personale şi colective ale Luminiţei Ţăranu
În Italia:
2010: Expoziție colectivă „Xilogravura-Matrice Stilistica”, Galeria de Artă a Teatrului
Ricardo Castro, Durango, Mexic; Bienala internațională de stampe “encres & papiers”, Primăria din Saint-Mandé, Paris, organizată de Asesoratul pentru Cultură şi Asociaţia Culturală Circé.
2009-2008-2007: Expoziția de artă contemporană “TUSCULANAE” (ediţia a IV-a, a III-a, a II-a), organizată de Asesoratul pentru Politici Culturale al Primăriei din Frascati, Galeria de Artă Modernă şi Contemporană a Muzeului Municipal „Scuderie Aldobrandini”; participare la concursul de artă contemporană Premiul Terna 02: Energia: Umanitate-Viitor: Ambient (categoria Megawatt).
2008: Expoziţie colectivă de artă sacră „Venite Adoremus”, ediția a V-a, îngrijită de Stefania Severi, Bazilica Santa Maria in Montesanto cunoscută ca „Biserica artiştilor” din Roma.
2005: Colectiva internaţionala „LILITH, aspectul feminin al creatiei”, organizată de Asesoratul pentru Politici Culturale, Primăria din Frascati, îngrijită de Maria Luisa Trevisan, Muzeului Municipal „Scuderie Aldobrandini”, cu participarea extraordinară a Premiului Nobel Rita Levi Montalcini, sub Patronajul Regiunii Lazio, al Provinciei Roma şi al Ministerului Patrimoniului şi Activităţilor Culturale; Colectiva de Artă Contemporană „The witch project”: Galeria Desirée, Frascati; Galleria Valorart, Viterbo e VSArt Gallery, textul critic de Enrico Manera, Davide Vidimari şi criticul de artă Stefano Elena.
2004: Expoziţie personală de pictură, instalaţie picturală şi sculptură instalată „METAMORFOZE – EVOCĂRI”, Accademia di Romania din Roma, textul critic în catalog de Mario de Candia, panotată de arh. Pietro Bagli Pennacchiotti, cu patronajul Provinciei Roma, al Primăriei din Monte Porzio Catone şi al Ambasadei Române în Italia; Personala de pictură, instalaţie picturală şi sculptura instalată „METAMORFOZE – EVOCARI”, organizată de Asesoratul pentru Cultură, Primăria din Monte Porzio Catone, Palazzo Borghese; Expoziţie colectivă „TUSCULANAE", organizată de Asesoratul pentru Politici Culturale al Primăriei din Frascati, Polul Muzeal Municipal „Scuderie Aldobrandini", îngrijită de criticul de artă Lidia Reghini di Pontremoli; Expoziţia colectivă de artă contemporană Culorile Păcii”, Galeria Desireè, Frascati, cu patronajul oraşului Frascati, al Accademia di Romani din Roma şi al Academiei Ungariei la Roma; Expoziţie colectivă de pictură „Artisti italieni e romeni a confronto”, organizată de Accademia di Romania din Roma în colaborare cu Asociaţia „Sicilia solaria", îngrijită de Anna Maria Prestigiacomo.
2003: Expoziţia colectivă de artă contemporană „Culorile femeilor”, organizată de Asesoratul pentru Politici Culturale, Primăria din Frascati, Muzeul Municipal „Scuderie Aldobrandini".
2002: Colectiva „TUSCULANE”, organizată de Asesoratul pentru Politici Culturale, Primăria din Frascati, Muzeul Municipal „Scuderie Aldobrandini"; Expoziţie personală  „Metamorfoze parcursuri”, MAGI ’900 - Muzeul Generaţiilor Italiene din seccolul XX, Pieve di Cento (BOlogna), texte critice de Federica Di Castro, Giorgio Di Genova, Barbara Martusciello şi Arnaldo Romani Brizzi; Expoziţia bipersonală de pictură „doppio4verso”, Galeria Arcadelor, Polul Muzeal Municipal „Scuderie Aldobrandini”, organizată de Asesoratul pentru Cultură al Primăriei din Frascati.
2001:  Colectiva „Dragi artişti de aproape şi de departe”, îngrijită de Elio Rumma, Polul Muzeal Municipal, Frascati.
1999:  Colectiva „Castelli in tavola”, Monte Porzio Catone.
1996: Expoziţia Internaţională de Artă Contemporană „XXIII PREMIUL SULMONA”, Palazzo dell’Annunziata, Sulmona.
1995:  Colectiva Internaţională „Călătorie în Monte Porzio Catone”; Colectiva „Itinerarii de artă – Turnuri de observaţie”, Tarquinia, Asesoratul pentru Cultură al Provinciei Viterbo, text critic de Lidia Reghini Di Pontremoli.
1992: Colectiva „Materiale romane”, text critic de Federica Di Castro, Accademia di Romania din Roma; Interational Impact Art Festival – Kyoto, Muzeul Municipal de Artă, Japonia.
1991:  Expoziţia personala „Pictura, grafică şi obiect”, Accademia di Romania din Roma; Expoziţia Colectivă Internaţională „ARTAE”, îngrijită de Achille Bonito Oliva, critic de artă modernă şi contemporană, Ferrara, Zona Congrese; Roma, Cercul Artistilor; Milano, Biserica deconsacrată S. Carpoforo; Personala şi colectiva „Metamorfoze”, galeria Gijzenrooi (Olanda); Expoziţia personală „Picturi şi Superdiapozitive”, îngrijită de Barbara Martusciello, critic de artă modernă şi contemporană, galeria Yanica, Roma; Colectiva „Continuità del pluralismo”, text critic de Arnaldo Romani Brizzi, Palazzo degli Alessandri, Viterbo.
1990: Expoziţia personală „Metamorfoze”, Palazzo Valentini, Roma; Trienala de Artă Sacră îngrijită de Giorgio Di Genova, istoric şi critic de artă contemporană, Castello Trecentesco, Celano (Abruzzo).
1988: Expoziţia personală şi colectivă „Triptic”, îngrijită de Giorgio Di Genova: Centro Luigi Di Sarro, Roma; Galeria Atelier, Carrara; Palazzo Rospigliosi, Zagarolo; Personala de desene şi litografii, Palazzo Rospigliosi, Zagarolo; Expoziţia personală de desene şi litografii „Metamorfoze", organizată de Asesoratul pentru Cultură al Primăriei din Monte Porzio Catone, Palazzo Borghese.

În România, înainte de plecarea în Italia:
1988: Expoziţia bursierilor anului 1987 – gravură, pictură şi sculptură, Galeria Eforie, Bucureşti; Expoziţia Republicană de pictură, sculptură şi grafică, Bucureşti.
1987: Expoziţia de grup „Desene şi litografii”, text critic de Adrian Guta, critic de artă modernă şi contemporană, galeria „Atelier 35”, Bucureşti; Colectiva de gravură „Podul”, Bucureşti; Expoziţia de grup „Tineri reprezentanţi ai laboratorului – Podul”, gravură şi litografie, galeria Hanul cu Tei, Bucureşti; Expoziţia Republicană de desen şi gravură „Omul şi natura”, Oradea; Expoziţia Republicană a tineretului – pictură, sculptură şi grafică, Bucureşti; Interational Impact Art Festival – Kyoto, Muzeul Municipal de Artă, Japonia; Colectiva Internaţională de desen „Le petit format de papier”, Couvin, Belgia; Salonul Internaţional pentru gravură de mici dimensiuni, Lodz, Polonia; Mail Art, Ossaka, Japonia.
1986:  Tabăra de artişti şi critici „Sibiu ’87”; Expoziţia Municipală, Oradea; Salonul Municipal de pictură, sculptură şi grafică, Bucureşti; Salonul Republican de grafică, Sala Dalles, Bucureşti; Salonul Municipal de Artă, Muzeul R.S. România, Bucureşti; Expoziţia colectivă Internaţională de Gravură şi litografie a laboratorului „Podul”, Edmonton, Ontario, Otawa, Canada.
1995: ANUL INTERNATIONAL AL TINERETULUI, Edimburg, Anglia.