Rembrandt și «coridoarele culturale» ale Timișoarei

Semnalăm expoziția-eveniment Rembrandt - apogeul artei gravurii care are loc în perioada 10.12.2014-10.03.2015 la Muzeul de Artă Timişoara. În Palatul Baroc se vor afla 273 de gravuri din totalul de 286 realizate de artistul olandez de-a lungul vieții. Gravurile originale au fost obținute prin imprimare de pe plăcile lui Rembrandt aflate la Muzeul Luvru din Paris, restaurate și prelucrate de Amand Durand între anii 1865-1867, la solicitarea Bibliotecii Naționale Franceze. Publicăm textul de prezentare din catalog semnat de Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă Timişoara.


Rembrandt și «coridoarele culturale» ale Timișoarei

De ce o expoziție Rembrandt? Cum se explică această „vizită” a lui Rembrandt la Timișoara, respectiv de ce opera grafică a marelui artist va fi expusă în Palatul Baroc din orașul de pe Bega? Este aceasta o ocazie de a re-descoperi, a reciti și a înțelege vocația și identitatea culturală a Olandei, a umanismului și a Occidentului? Este vorba de o reorientare culturală, în sensul multiplicării relațiilor Estului cu Vestul și al apropierii românești de paradigma occidentală? Sau, în discuție este acceptarea unei subordonări structurale față de curentele artistice și de idei dominante?

Expoziția Rembrandt – apogeul artei gravurii, pusă la dispoziția publicului de Euro Art Luxembourg în cooperare cu Muzeul de Artă Timișoara, face parte dintr-un program prin care dorim să arătăm cum operele artistice și științele umaniste produc schimbări majore în vocabularul istoric, generînd un raport înnoitor între «spațiul experienței» și «orizontul așteptării». Creația rembrandtiană este una profund individuală, dar și una a mediului care a făcut-o posibilă, anume acela al Țărilor de Jos atunci cînd, în secolul al XVII-lea, fuseseră puterea dintîi a lumii.

Într-o instituție avînd o producție intelectuală atractivă, așa cum cred că este Muzeul de Artă Timișoara, nu poate absenta trimiterea la prestigioasele creații ale umanismului, la magia, mitologia și știința ce au conturat reperele societății contemporane. O expoziție Rembrandt pune în lumină o întreagă istorie, iar odată descoperite și înțelese moștenirile ei vom observa mai exact ce este posibil sau imposibil de gîndit la un moment dat.

O creație precum aceea rembrandtiană invită la rememorarea metodică a unui univers uman în care coexistă o mulțime de puncte de vedere. Aidoma muzicii clasice, ea stîrnește pasiuni intelectuale, invită la lecturi și interpretări, la comentarii contradictorii sau complementare. Arta lui Rembrandt – mai mult decît altele – trimite la cunoașterea conceptuală, dar și la instituțiile care i-au conservat și garantat existența timp de sute de ani.

În reflecțiile formulate în albumul intitulat Eu jucîndu-mă de-a Rembrandt, Corneliu Baba asocia artei olandezului muzica lui Beethoven, stăruind asupra înrudirii dintre „orchestrația umbrei și luminei”, găsind similaritățile lor în „vocea poruncitoare a destinului” și în „așteptarea dramatică”. Recitindu-l pe Rembrandt expus în marile colecții ale lumii, Corneliu Baba este impresionat de forța operei acestuia, de durata lungă în care ea se așează: „Lumina zilei va străbate mereu și azi ca și atunci pe vremea lui, prin ochiuri de geam și va cădea la fel pe chipurile oamenilor, pe obiecte de metal, pe faldurile mătăsurilor sau ale catifelelor, va desena pe ziduri umbre adînci sau ușoare. Lumina va lupta cu întunericul după aceleași legi imuabile spre a cuceri fiecare hegemonia”.

Expoziția de gravuri a celebrului artist organizată de Muzeul de Artă Timișoara în cooperare cu Euro Art Luxembourg conține un strălucit fragment din opera unui vizionar căruia lumina îi este cel mai de seamă ideal. În saloanele Palatului Baroc din Timișoara revedem articulațiile de cîmpuri din secolul de aur al Olandei,  mărturia universală a unui timp și a unui spațiu inimitabile. E o iluzie retrospectivă, fără de care însă nu vom afla nicicînd cum s-au născut competențele rare ale ființei umane, cum s-a legitimat o creație și cum a dobîndit prin ea însăși un mare grad de autonomie.

Arta, literele și istoria, arta și filozofia își joacă rolul lor deîndată ce contribuie la depășirea terorismului verbal și favorizează afirmarea unei segment intelectual ce tinde să diminueze decalajele dintre arte sau dintre științele umaniste. Probabil, cîndva, în Europa de mîine, ierarhiile comunitariste se vor atenua deîndată ce omul se va lăsa sedus de intuiția, lumina și viziunea metafizică a lui Rembrandt.

Victor Neumann
(nr. 12, decembrie 2014, anul IV)