UMBERTO SABA TRADUCERI

Alte povestiri ale lui Saba: „Lissa”, „Ferruccio” şi „Fiul de departe”

Publicăm alte povestiri ale lui Saba, în traducerea Doinei Condrea Derer. Două dintre ele tratează tema războiului: prima este Lissa, din 1913, al cărei titlu evocă locul în care flota italiană a fost distrusă de cea austriacă, la 20 iulie 1866. La momentul când a fost scrisă a fost considerată „antipatriotică", ziarul „Il Resto del Carlino" refuzând chiar să o publice. Cea de a doua este Fiul de departe, o povestire antimilitaristă legată de războiul din Libia şi ambientată la Roma în ultimele luni ale anului 1911. Aceasta a fost publicată în „Rivista ligure" în iulie 1915.

Publicăm ultimele două proze din ciclul Şapte nuvele de Umberto Saba, în traducerea Doinei Condrea Derer. Este vorba despre Versiunea (cu „orbirea celor slabi” care „duce cu gândul la cereasca Providenţă, care dă hrană păsărelelor lipsite de adăpost şi iluzii artistice temperamentelor isterice sau prea neadaptate pentru viaţă”) şi La război, în vis (în care Saba visează că „stăteam întins pe iarbă la adăpostul unui tufiş, cu puşca întinsă, aşteptând să trag primul foc, în dimineaţa aceea înăbuşitoare din 1848 sau 1849, pe când mă aflam în serviciul patriei şi al bunului rege Carlo Alberto”).

Publicăm alte trei proze din ciclul Şapte nuvele (1912-1913) de Umberto Saba, în traducerea Doinei Condrea Derer. Este vorba despre nuvelele Numerele de loto (avându-i ca protagonişti pe Giuseppe Lara şi soţia acestuia, Lidia), Găina (cu relaţia mamă-fiu, în cazul lui Odone Guasti şi al doamnei Rachele) şi Cum am fost expulzat din Muntenegru (o istorie autobiografică a scriitorului care, pe când avea 18 sau 19 ani, a decis să facă o călătorie pe jos în Balcani, cu câteva coroane în buzunar şi un tovarăş mai sărac decât el, cunoscut întâmplător cu puţin timp înainte).

Din ciclul Şapte nuvele (1912-1913) de Umberto Saba, publicăm nuvela Un om, a cărei tramă porneşte de la faptul că pictorul Scipio Ratta „constată că Maria, alături de care trăia, fără să fie căsătoriţi, dar era ca şi cum ar fi făcut-o, se schimbase foarte mult. În grija ei afectuoasă nu mai simţea iubita, ci mai degrabă o mamă sau o soră” şi, intuind cauza, îi spune: „Dacă eşti îndrăgostită de Nardi, du-te şi stai cu Nardi”. Acest Nardi, pictor și el, era un cunoscut al lui Scipio. Ce se întâmplă mai departe? Veţi afla citind versiunea în limba română semnată de Doina Condrea Derer.

Publicăm, din ciclul Şapte nuvele (1912-1913) de Umberto Saba, proza intitulată Valeriano Rode (1910), care abordează, prin personajul omonim, tema senectuţii şi a senilităţii, în stilul specific marelui scriitor triestin. Versiunea în limba română i se datorează eminentei italieniste Doina Condrea Derer, care a tradus cea mai mare parte din proza lui Saba însumând aproximativ două mii de pagini, fiind inedită în România. Revista noastră a publicat până acum două din cele mai cunoscute cicluri de povestiri: Evreii, respectiv Scurtături şi istorioare.

Publicăm partea a doua a Istorioarelor lui Umberto Saba (1883-1957), în traducerea Doinei Condrea Derer. Cele mai multe îi sunt adresate fiicei scriitorului, Linuccia Saba (1910-1980): „Linuccia mea dragă, nu ştiu cum de te lasă inima - cunoscînd mai bine decît oricine altcineva starea fizică şi psihică în care mă aflu - să-mi ceri să mai scriu. În plus, îmi ceri să scriu - de parcă n-aş fi făcut-o - ceva despre Trieste. Or, printre nenumăratele echivocuri ziaristice care m-au urmărit toată viaţa, a fost şi acela de a face din mine «poetul Triestului»; tu ştii însă bine că am fost cu totul altceva”.

„Istorioarele decurg din Scurtături; sînt nişte Scurtături ceva mai lungi. Lucrurile s-au petrecut în felul următor: îi citeam prietenului Giacomo Debenedetti a treia serie a Scurtăturilor. După ce a ascultat pînă la sfîrşit, el mi-a spus: ʻSînt frumoase, dar nu ştiu dacă ai băgat de seamă: unele şi-au modificat ritmul. Sînt mai degrabă istorioareʼ. Se vede că şi un critic poate să fie bun la ceva. Observaţia corectă a prietenului meu a fost tăietura cezariană ce le-a separat pe unele de celelalte.”. Publicăm Istorioarele lui Umberto Saba, în traducerea Doinei Condrea Derer.

„Faptele preexistă. Trăindu-le, noi le descoperim” (94). Publicăm partea a doua a Scurtăturilor lui Umberto Saba, în traducerea Doinei Condrea Derer. Scurtăturile, în total o sută şaizeci şi cinci, numerotate de autor, scrise începând cu 1934 şi adunate în volum în 1946, sunt o serie de reflecţii aforistico-narative pe diferire teme, de la artă şi literatură până la politica şi istoria epocii sale, evidenţiind, de asemenea, cunoştinţele psihanalitice ale lui Saba care declara că le-a scris în colaborare cu Nietzsche şi Freud. Cititorii noştri au acum prilejul să le citească în limba română.

Publicului român îi este mai puţin familiară proza lui Umberto Saba, care cuprinde aproximativ două mii de pagini. În 2012, revista noastră a publicat, în traducerea eminentei italieniste Doina Condrea Derer, ciclul de povestiri Evreii. Începând din acest număr, publicăm o altă importantă culegere, Scorciatoie e raccontini (Scurtături şi istorioare), 1934-1948, care reprezintă una dintre cele mai inovative opere ale scriitorului triestin. Scurtăturile, în total o sută şaizeci şi cinci, numerotate de autor, sunt o serie de reflecţii aforistico-narative pe diferire teme.

Publicăm, în traducerea Doinei Condrea Derer, ciclul de povestiri Evreii al scriitorului triestin Umberto Saba, pe numele său adevărat Umberto Poli, fiul unei evreice, Felicita Rachel Coen, şi al unui italian, Ugo Edoardo Poli. Ciclul a apărut la Triest în 1910-1912 şi cuprinde o dedicaţie pentru mătuşa scriitorului, prefaţa şi cinci povestiri, cu notele autorului. Triestul, după Roma şi Milano, a fost al treilea oraş italian în ce priveşte consistenţa minorităţii evreieşti care, înainte de legile rasiale din 1938, depăşea cinci mii de persoane, ajunse la sfârşitul războiului la numai câteva sute.

Umberto Saba, pe numele adevărat Umberto Poli, s-a născut în 9 martie 1883 la Trieste, ca fiu al unei evreice, Felicita Rachel Coen, şi al unui italian, Ugo Edoardo Poli. Este cunoscut publicului din România mai ales ca poet, autorul capodoperei Canţonierul, amplă culegere de texte compuse între 1900 şi 1954, aproape întreaga sa producţie poetică de peste cincizeci de ani. „Modern într-un mod aproape deconcertant”, a rămas deopotrivă fidel tradiţiei. În română, versurile lui Saba au fost publicate în volum în traducerea a trei poeţi: Petru Sfetca, Ilie Constantin şi Dinu Flămând.

Revista este promovată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.