Revista noastră în parteneriat cultural cu Primăria Municipiului Timişoara

De curând, revista şi asociaţia „Orizonturi culturale italo-române” care o editează au încheiat un parteneriat cultural cu Primăria Municipiului Timişoara, parteneriat care vine în întâmpinarea activităţii de promovare articulată şi continuativă atât în spaţiul cultural italian, cât şi în cel românesc, pe care o desfăşoară publicaţia noastră, în contextul în care oraşul de pe Bega este candidat la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021.

Astfel, secţiunea „Obiectiv Timişoara” / „Obiettivo Timişoara”, prezentă atât în ediţia română, cât şi în ediţia italiană a revistei, este special dedicată temelor, evenimentelor şi personalităţilor acestui oraş atât de legat de Italia, oraşul cu cea mai mare prezenţă italiană din România şi totodată teritoriu multicultural de tradiţie.

În numărul din octombrie propunem cititorilor noştri câteva subiecte din această zonă: un interviu cu maestrul Corneliu Murgu, directorul Operei Române din Timişoara, şi un articol dedicat Teatrului Naţional din Timişoara şi noii sale identităţi. Iniţiem, de asemenea, proiectul „Prezenţa italiană în Timişoara şi Banat”, prin aportul cărturarului bănăţean Aurel Cosma Junior (1901-1983).   

Direcţiile de interes privind Timişoara vizează, aşadar, atât actualitatea culturală a acestui spaţiu şi prezenţa sa în cadrul mai larg european, cât şi recuperarea memoriei istorice a oraşului şi a componentelor sale multietnice, prin articole şi studii, interviuri, intervenţii literare, artistice şi critice.

O primă contribuţie o aducem prin tema sus-menţionată, Recuperarea memoriei istorice a italienilor din Timişoara şi Banat, printr-o susţinută activitate de cercetare. Vizăm aici figurile şi personalităţile marcante ale locului, precum Francesco Illy, fondatorul celebrului brand Illycaffè, născut în 1892 la Timişoara (Inedit. Mirosul de cafea la Timişoara: pe urmele lui Francesco Illy). Avem, de asemenea, în vedere şi formele instituţionalizate (Consulatul Italian şi Institutul Italian de Cultură care au funcţionat la Timişoara în prima jumătate a secolului XX).

O altă direcţie de aprofundare, inaugurată prin tema Timişoara, smart city, urmăreşte promovarea conceptului de „Art & Tourism”, care vizează turismul cultural în societatea actuală, printr-o nouă abordare care pune în dialog lumea turismului şi cea a culturii, pornind de la faptul că Timişoara face parte din aşa-numitele „Smart Cities”, acele centre urbane în care dezvoltarea economică şi socială merge în pas cu respectarea mediului ambiant şi atenţia pentru calitatea vieţii („Corriere della Sera”: Timişoara, smart city).

Un punct de referinţă îl constituie tema Perspective interculturale, care aduce în atenţia publicului felul în care este receptată Timişoara de către străini, evidenţiind aspectele pe care aceştia le consideră relevante şi care ne pot îndemna la o reflecţie mai complexă asupra propriei realităţi. „Timişoara mă determină adesea să reflectez, ea nu este doar o frumoasă imagine de carte poştală, îngălbenită de trecerea timpului, este un oraş care invită la o reflectare empirică, cotidiană asupra convieţuirii culturilor, dialogului intercultural şi a mutaţiilor contemporane ale lumii” (Aymeric Jeudy, Incursiune neaşteptată prin Babelul estului). Aici intră şi interviurile cu universitari, cercetători şi oameni de cultură italieni care au cunoscut Timişoara şi au scris despre ea, ori au la activ colaborări în diferite domenii cu instituţii timişorene.

Celebrul scriitor Claudio Magris, într-un dialog în exclusivitate, deschide o perspectivă de mare interes asupra felului în care a receptat specificitatea centrală şi est-europeană a locurilor româneşti pe care le-a vizitat şi le-a reprezentat apoi în cunoscutul volum Danubius, pornind tocmai de la cheia interpretativă pe care i-a oferit-o Timişoara.
„Am fost în România de mai multe ori, însă prima dată am văzut numai Timişoara şi o parte din Banatul românesc, după ce trecusem prin Banatul sârbesc. Ajungeam astfel în ultima ţară danubiană, despre care ştiam că este profund marcată de regimul comunist, însă mi-am făcut intrarea prin acea zonă care îmi era cea mai apropiată spiritual şi, ca atare, îmi apărea mai uşor de descifrat. Este vorba despre Timişoara care, cu siguranţă, îmi era mult mai accesibilă, ca forma mentis, decât Bucureştiul sau un alt oraş al României. A fost o intrare într-un spaţiu care în acelaşi timp îmi confirma, dar îmi şi modifica perspectiva. Îmi amintesc că era o zi splendidă, am şi acum prezentă în memorie imaginea clădirilor istorice ale oraşului – Piaţa Unirii în care domneşte, ca în toate pieţele Mitteleuropei, monumentul Trinităţii – era ca şi cum m-aş fi întors în Europa familiară mie, dar, totuşi, pătrundeam într-o lume nouă, diferită, încercând să identific acele elemente despre care citisem în literatură, căutam oameni şi locuri – în primul rând cetatea cu bastioanele care înfruntă timpul. Am trăit o experienţă foarte puternică şi total diferită de ceea ce a fost apoi, pentru mine, România propriu-zisă pe care am evocat-o într-un alt capitolul danubian” (Claudio Magris: „Am perceput România ca pe o unitate în diversitate”).

Afrodita Carmen Cionchin
(nr. 10, octombrie 2012, anul II)