Sf. Gerard de Cenad, un simpozion şi un proiect de traducere în premieră

În 23 mai 2013, Episcopia Romano-Catolică Timișoara a găzduit simpozionul „Opera Sf. Gerard de Cenad în context cultural și biografic”. Publicăm rezumatele comunicărilor prezentate, ca şi cuvântul de întâmpinare al Excelenței Sale Martin Roos, episcop diecezan de Timișoara:

În ce mod ne redă nouă azi istoria și scrierea istoriei imaginea Sf. Gerhard, putem să ne dăm seama din următoarea descriere a personalității sfântului nostru patron: „născut la Veneția, Gerhard vine ca preot și călugăr la curtea regelui Ungariei, fiind trimis de monarhul maghiar în anul 1030 la limita de sud-est a regatului său pentru a prelua o nou-întemeiată dieceză. Drept reședință și sediu de scaun episcopal îi este atribuit un loc oarecum protejat ce poartă numele Maroschburg – urbs Morisena. Din acest loc Gerhard începe, cu ajutorul câtorva colaboratori, să pună bazele structurilor unei dieceze, construind, predicând, învățând, fondând parohii, ridicând și consacrând biserici”. În preajma catedralei sale, el întemeiază o școală pentru formarea tânărului cler indigen – iar în acest scop el nu a venit cu mâinile goale: pe lângă cărțile necesare în uzul liturgic, Sf. Gerhard a deținut și chiar a redactat el însuși lucrări cu caracter teologic.

Sfântul Gerhard a activat circa 15 ani în cadrul episcopiei sale, Dieceza de Cenad, anii din urmă fiind marcați de frământări politice și neînțelegeri legate de succesiunea la tronul regatului, între timp, defunctului Sfânt Ștefan. Personalitate recunoscută în întregul regat, Gerhard cade la Buda în mâna unor rebeli ce visau restaurarea vechilor credințe păgâne și care doreau păstrarea unei linii dinastice indigene, fiind ucis la 24 septembrie 1046 pe malul Dunării împreună cu însoțitorii săi. Ulterior Gerhard a fost înmormântat în orașul său episcopal, iar în 1083, în timpul domniei regelui Ladislau, canonizat împreună cu Regele Ștefan și cu fiul acestuia, Prințul Emeric.

Gerhard de Cenad – așa cum este cunoscut el în literatura teologică catolică – a întemeiat pe lângă catedrala sa prima școală cunoscută de pe aceste meleaguri, a fondat Capitlul Catedral de Cenad, care a ființat ca „locus credibilis” și concomitent ca prim notariat public până târziu în secolul al XIX-lea, primul episcop de Cenad fiind totodată și primul scriitor cu caracter teologico-filozofic cunoscut, din această regiune europeană și din colțul sud-estic al continentului nostru. Pe lângă toate acestea Gerhard este și un cunoscut sfânt al Bisericii Catolice, căruia îi este dedicată o considerabilă literatură hagiografică, ale cărei fundamente se regăsesc adânc înrădăcinate în realitățile veacului al XI-lea și în însăși viața și activitatea sfântului. În timp ce alte dieceze întemeiate în vechea Ungarie de Sfântul Rege Ștefan, pe durata a decenii întregi nici nu își au menționate numele primilor episcopi, noi urmașii vechii Dieceze de Cenad, suntem mulțumită personalității primului nostru episcop relativ bine informați cu privire la începuturile noastre.

Tot Gerhard este și acela care a făcut cunoscut numele de „urbs Morisena”/ Cenad până departe în apusul Europei prin opera sa și prin legendele și scrierile hagiografice legate de viața și de activitatea sa.

PS Martin Roos, Episcopul diecezei Romano-Catolice de Timișoara:Izvoare istorice referitoare la Vita Gerhardi

Literatura istoriografică, hagiografică și teologică maghiară, dar și cea din țara noastră, consideră drept unele dintre cele mai vechi scrieri de acest gen diferitele scrieri, variante ale Legendei Sf. Gerhard, care în fapt prezintă personalitatea acestui atât de important ierarh al Banatului și al acestei părți a Europei. Seria întreagă de variante, de manuscrise cu diferite elemente distinctive se împarte în două mari categorii: variațiunile relative la Legenda minor și cele ce fac parte din mai bogata Legenda maior. Toate acestea, împreună cu menționarea locurilor unde sunt păstrate, sunt evidențiate în prezentul material.

Constantin Jinga, Universitatea de Vest din Timișoara, Centrul de Cercetare în Istoriografie Filosofică și Filosofia Imaginarului: Cântarea celor Trei Tineri – un posibil model gnoseologic de sorginte biblică în context teologic răsăritean

Eseul analizează „Cântarea celor Trei Tineri” în context biblic, dintr-o perspectivă comparată, încercând să evidenţieze elementele care ar putea conduce înspre conturarea unei paradigme gnoseologice, pe care le verifică ulterior în acest sens, prin depistarea unor ocurenţe ale acestora în literatura patristică şi liturgică din creştinismul răsăritean.

ClaudiuTeodor Arieșan, Universitatea de Vest din Timișoara: Repere și modele estetice în opera Sf. Gerard de Cenad

Orice autor tardo-antic sau medieval poate fi evaluat şi perceput prin prisma referinţelor culturale şi teologice evidente ori deductibile hermeneutic în textura compunerilor sale. Deşi mai puţin încărcat de trimiteri savante greco-latine ori patristice decât alţi autori ai generaţiei sale ori imediat următori, Sfântul Gerard de Cenad oferă în scrierea sa principală câteva repere şi sugestii intelectuale ce pot duce la configurarea primară a unei biblioteci imaginare din care şi-a hrănit spiritul şi a unei liste de modelatori culturali de a căror influenţă s-a lăsat, deliberat sau nu, ghidat şi chiar influenţat. Lucrarea noastră va încerca o succintă cartografiere a unora din aceste posibile surse de inspiraţie, cu accent pe cele incluse de sistemele estetice premergătoare vremii sale.

Ștefan Grosu, Universitatea din București: Viața Sfântului Gerard de la legendă la adevăr

Din istoria voievodatelor răsare figura carismatică a filosofului scolastic, Gerard de la Cenad. Născut în 980 într-o familie nobiliară venețiană, Gerhard de la Cenad devine în 1038 episcop de Cenad, iar în 1046 are parte de o moarte martirică și în 1092 este canonizat. Se dovedește a fi un spirit enciclopedic fiind format la Bologna, un centru academic prestigios încă de atunci. Poate fi socotit cel dintâi filosof creștin, adică primul filosof creștin autohton nu prin locul nașterii, pentru că a venit pe lume în Veneția, ci prin decizia de a se stabili pe malul Mureșului în localitatea Cenad. Aici el înființează prima Școală de nivel academic și elaborează o scriere omiletică în limba latină, o lucrare originală care descrie concepțiile și oamenii care au trăit în acele vremuri, rămasă în manuscris și tipărită de-abia în 1790 la Alba Iulia, în 1978 în Belgia și în 1984 la Editura Meridiane din București sub tiltlul Armonia lumii, traducerea fiind după documentul manuscris numit Gerard de la Cenad, ,,Deliberatio supra hymnum trium puerorum ad Isingrimum liberalem”, din Codex Latinus Monacensis 6211. Viața lui Gerard de la Cenad este învăluită în legendă. Poate că motivul pentru care un văl al legendei cade peste viața lui este că devine episcop la Cenad în 1038, anul morții Regelui Ștefan I, care marchează începutul unui lung război cu păgânii cărora episcopul le cade victimă în 1046. Așadar, de-abia mai târziu a fost timp pentru consemnări cronicărești în Scriptores Rerum Hungaricum. Atunci istoricul bisericii trebuie să apeleze la metoda istorică și să cerceteze cu grijă documentele spre a distinge realitatea.
Lucrarea are trei capitole: I Status Quaestionis, care prezintă metoda de studiu; II Gerard de la Cenad, un filosof creștin de la începutul secolului al IX-lea (titlul este sugestiv); III Direcții exegetice prin care se evidențiază câteva idei ale scrierii Armonia lumii, o omilie creștină care constituie singura lucrare rămasă de la Gerard de la Cenad.
Ultimul cuvânt al lucrării aparține lui Gerard de la Cenad care îi îndeamnă pe cititori să se străduiască să deosebească grâul de neghină.

Előd Nemerkényi, Universitatea Budapesta: Medieval Latin and the Classical Tradition in the Deliberatio of Bishop Saint Gerard of Csanad

The Deliberatio of Bishop Saint Gerard of Csanád (+1046) – MS Munich, Bayerische Staatsbibliothek, Clm. 6211; Corpus Christianorum: Continuatio mediaeualis 49 – is a mystical exegetic treatise on an important text of the monastic liturgy, a short passage from the book of the Prophet Daniel (3.57–65). In the context of Medieval Latin and the classical tradition in the Middle Ages, the proposed paper elaborates on the author’s Biblical Latin and patristic sources, mainly Isidore of Seville, focusing on his approach to the seven liberal arts (especially dialectic and rhetoric), and attempting to locate the work in the history of medieval philosophy.

Claudiu Mesaroș, Universitatea de Vest din Timișoara, Centrul de Cercetare în Istoriografie Filosofică și Filosofia Imaginarului: Conceptul de filosofie în Deliberatio supra Hymnum trium puerorum

Gerard de Cenad este autorul unui text unic, Deliberatio supra hymnum trium puerorum ad Isingrimum liberalem, nepublicat până în secolul al XVIII-lea când un alt episcop important, Ignatius Batthyány de Alba Iulia, asumă sarcina editării ediției prime la 1790 și afirmă pentru prima dată existența unei filosofii a Sfântului Gerard. Pornind și de la faptul că secolul al XI-lea, când a fost redactat tratatul, era o perioadă în care educația europeană creștină înțelegea prin filosofie o căutare a înțelegerii Adevărului revelat, putem vorbi în mod sigur despre câteva teme ale filosofiei lui Gerard. Astfel, se distinge în primul rând discuția despre principiile filosofiei sau ale celor șapte științe (arte liberale), despre filosofia ca via negativa în sensul de filosofie practică (sub semnul lui amor vitae) ce vizează obținerea stării de Supersapiens. Textul sacru permite efortul hermeneutic numai dacă se asumă, de către interpret, două niveluri necesarmente dependente unul de altul: cel speculativ (hermeneutica biblică propriu-zisă) și cel ascetic, adică trăirea personală, intrarea în „starea” textului; interpretul asumă experiența vie a personajelor și narațiunii textului. A fi filosof nu este un atribut ci un act performativ, un proces pe care îl putem sau nu asuma, cu multiple etape de iluminare succesive și ierarhice totodată: activitatea de căutare permanentă a cunoașterii Primelor Principii, impusă de Sfinți ca o Scientia Sacri, plasată ocazional mai presus de devoțiune deoarece oferă o mai mare înțelegere a naturii ca creație și părtașă la societatea sfinților. O altă calitate a filosofului este capacitatea lui de a primi mesajul Hristic în măsura în care filosofia este asumată ca o cale a iubirii (amor vitae); în al treilea sens, filosoful este căutătorul modului adecvat de apropiere față de Dumnezeu deoarece cercetează Scientia Sacri lăsată de sfinți; în fine, reținem faptul că filosofia duce, în accepțiunea lui Gerard, către aceleași învățături ca și Sfânta Scriptură.

Constantin Rupa, Centrul de Cercetare în Istoriografie Filosofică și Filosofia Imaginarului: Din deliberările filosofice ale Sf. Gerard de Cenad

Este vorba de hermeneutica (originea, semnificaţia, transmiterea) unui concept la care s-a ancorat toată gândirea medievală în încercarea ei de autodefinire în raport cu gândirea antică. De la Sf. Ambrosius şi Sf. Augustin, până la Philip Cancelarul şi Rolando da Cremona, trecând prin Sf. Gerard şi Jean de Fecamp, acest concept a făcut dintr-un biblem ilustrarea raportării teologiei la filosofie şi a filosofiei la tezaurul unei înţelepciuni naturale neîntrerupte, pe care grecii au deţinut-o fără a o preţui, iar evreii au preţuit-o fără a o înţelege. În plus, în marginea acestui concept vom demonstra că Gerard l-a citit pe Boethius, însuşindu-şi de la acesta metafora vaselor scumpe şi a vaselor ieftine, simboluri ale filosofiei, respectiv credinţei.

Marius Ivașcu, Centrul de Cercetare în Istoriografie Filosofică și Filosofia Imaginarului: Cornua fidelium - Deliberatio supra hymnum trium puerorumca tratat teologico-politic?

Unica scriere păstrată a lui Gerard de Cenad, Tâlcuirea asupra Cântării celor trei tineri, pare a fi un exercițiu de interpretare simbolico-alegorică și o luxuriantă paradă de erudiție scripturistică. Ea se pretează și unei lecturi în cheie politică, înfățișându-ne un episcop contemplativ, dar totodată implicat în istoria frământată a Ungariei recent creștinate. Încă din prima carte, supunerea necritică față de „marele principe” este calificată drept idolatrie, iar autorul se identifică cu tinerii din captivitatea babiloniană prigoniți pentru dreptate și azvârliți în cuptorul cu foc. Studiul de față își propune să adune aluziile uneori clare, alteori voalate la realitatea contemporană a lui Gerard, pentru a contura astfel concepția lui despre episcopat, despre misiunea in partibus infidelium, despre relația Bisericii cu regele și anturajul de la curte, precum și viziunea sa apocaliptică asupra istoriei. Gerard apare astfel ca un exponent al curentului reformator care a început în mediul monastic și a culminat cu un Petru Damiani și mai ales cu Grigorie al VII-lea, pontiful ce avea să-l treacă pe episcopul Morisenei în rândul sfinților în 1083. Una din virtuțile de căpetenie ale lui Gerard este parresia, îndrăzneala creștină înaintea puternicilor zilei – așa ni-l prezintă și Legenda, înfruntându-l pe regele Samuel Aba și prezicându-i înfrângerea în cuvinte atât de aspre încât tălmaciul se sfia să le traducă. Printre „codrii Scripturilor” și „norii alegoriilor” din Deliberatio Gerard găsește loc și pentru satiră și critica mușcătoare. Nu e, așadar, de mirare că, pe lângă prietenii de pe alte meleaguri ca Isingrim, pe care căuta să-i câștige pentru cauza Bisericii, va fi avut nu puțini dușmani aproape, care i-au adus însă cununa martiriului.

Adriana Mihaela Macsut, Universitatea din București: Aspecte ale teologiei spirituale în concepția Sfântului Gerard de Cenad

Abordarea spiritualității filosofului eclectic Gerad de la Cenad nu este un demers facil într-o lume a globalizări care a pierdut sensul sacrului. El a realizat o originală scriere omiletică în limba latină care constituie o frescă a timpului său, rămasă în manuscris, scrisă în vremea episcopatului de la Cenad, tipărită în anul 1790 în Alba Iulia, apoi în 1978 în Belgia și, în sfârșit, în 1984 la Editura Meriadiane din București sub titlul Armonia lumii. Manuscrisul face parte din Codex Latinus Monacensis 6211 și este singura lucrare a acestuia care a supraviețuit. Cuvintele scrise rămase de la el sunt reunite într-o operă întocmită după metoda alegorică și stilul retoric, specifice vremii în care trăit. Așadar, exegeza va trebui să înlăture acest văl alegoric și să găsească sensul adevărat, iar în acest sens este necesară metoda spirituală biblică. Ca punct de plecare pentru alegoria lui Gerard este Daniel III, 57. Spre a înțelege textul omiletic al lui Gerad de la Cenad s-a apelat la lectură actualizantă de tip midrash. Gerard de la Cenad devine, astfel, un profesor de spiritualitate (mentor spiritual) care arată că în Biblie Dumnezeu cel care a făcut lumea bună este cel care vorbește. Textul elaborat în stil retoric devine un eveniment comunicativ prin care autorul devine o personalitate culturală a evului mediu timpuriu. Interlocutorii lui Gerard de la Cenad sunt elevii săi (fiind format la școli prestigioase din Veneția și Bologna, înființează la Cenad prima Școală de nivel academic autotohtonă) și cititorii care sunt îndemnați să facă o cercetare etică prin care să nu distrugă sănătatea viețuitoarelor. Lucrarea are trei capitole: I Status Quaestionis care prezintă metoda de studiu; II Analiză conceptuală, o exegeză a lucrării Armonia Lumii; III Concluzii dedicate ideii că gândirea lui Gerard de la Cenad nu și-a pierdut actualitatea.
La sfârșitul cărții autorul se retrage chemat de ceaslov, iar astfel, lucrarea rămâne neterminată și începe exegeza care arată că opera lui Gerad de la Cenad nu și-a pierdut actualitatea.

Remus Mihai Feraru, Universitatea de Vest din Timișoara: Legenda Sfântului Gerard și Deliberatio supra hymnum trium puerorum – două izvoare fundamentale pentru istoria Banatului în prima jumătate a secolululi al XI-lea

Legenda Sfantului Gerard şi Deliberatio supra hymnum trium puerorum ne furnizează o serie de informaţii preţioase cu privire la istoria Banatului în prima jumătate a secolului al XI-lea. Ele permit reconstituirea istoriei voievodatului bănăţean al lui Ahtum; de asemenea, cele două izvoare confirmă întru totul şi completează în mod substanţial relatările lui Anonymus din Gesta Hungarorum despre formaţiunea prestatală din Banat care se afirma ca un important factor de decizie politică pe scena istorică din sud-estul Europei.

Șerban Turcuș, Universitatea „Babeș-Bolyai”Cluj-Napoca: Gerard of Cenad and the ecclesiology of episcopate during the Eleventh Century

Istoriografia europeană în domeniul istoriei creștinismului și instituțiilor ecleziastice în ultimele cinci decenii a înregistrat evoluții spectaculoase care au permis deblocarea perspectivelor naționale și naționaliste care încarcerau neprofesionist instituțiile medievale. În cadrul acestui proces una dintre figurile cele mai reprezentative, atât pentru statura personală, evoluția ecclesială, profilul intelectual și exercițiul instituțional, a fost Gerard de Cenad. Revendicat cu asupra de măsură de istoriografia maghiară, așezat în cvintetul primilor sfnți „maghiari”, solicitat cu exces de istoriografia românească ca primul intelectual ”român”, activitatea sa ecclesială în sens disciplinar și comunitar a rămas în umbră sau oricum subiacentă utilității sale publice și politice. Însă Gerard de Cenad a fost un ecleziast prin excelență, un monah și apoi un episcop care aparține unei constelații aparte de personalități, într-un context ecclesiologic fluid, dar în natura sa intrinsecă un frecventator asiduu al obedienței romane cu puternice accente grecești. Ecclesiologia lui Gerard este una deloc îngrădită de barierele lingvistice sau etnice, iar exemplul său personal: venețian cu educație grecizată, episcop în regatul patrimonial maghiar de fundare imperială, dar cu reședință în mediul monahal greco-slavo-român, martirizat de maghiari și tot de ei recuperat canonic, arată cât de greu poate fi definită o administrație episcopală în afara reperelor cu caracter universal: biserica romană încă conexată cu biserica constantinopolitană, imperiul în cadrul căruia funcționează regatul maghiar, melanjul etnic  în care creștinul devine reperul social esențial și primordial. Modelul de episcop funcțional în părțile centrale ale imperiului (fie Italia longobardă, fie Suabia sau Bavaria ca să dăm doar câteva exemple) și care este uneori acreditat în regatul maghiar chiar de la începuturi nu e cel specific lui Gerard, ilustrul venețian fiind mai degrabă adeptul unei ecclesiologii de zonă tampon în care se melanjează încă, fără mari contraste, trăirea ecclesială de rit grec, cu modelul ecclesiologic roman, încă necentralizat hierocatic și neradicalizat, așa cum va deveni în momentul în care Gerard va fi proclamat sfânt prin „elevatio corporis” cu consimțământul lui Grigore al VII-lea. 

Călin Timoc, Universitatea de Vest din Timișoara: Contextul istoric al epocii lui Sf. Gerard și luptele pentru putere în cadrul Regatului medieval maghiar

Raidurile călăreţilor maghiari conduşi de Bulcsu au îngrozit întreaga Europă apuseană la mijlocul secolului al X-lea. Înfrângerea de la Lechfeld, din 10 august 955, a oferit şansa unui răgaz capilor Europei medievale pentru a căuta soluţii în vederea „îmblânzirii” lor. Papalitatea era convinsă că aducerea lor sub ascultarea învăţăturilor lui Cristos le va schimba atitudinea. Conducătorul uniunii tribale, Geza (971-977), pune bazele instituţionale ale viitorul regat, deschizând calea creştinismului pentru supuşii săi. Pătrunderea Bisericii ortodoxe la început, pe teritoriul stăpânit de maghiari, va crea o scindare în cadrul societăţii războinicilor maghiarilor. Situaţia se va complica şi mai mult atunci când Ştefan (mai târziu supranumit şi cel Sfânt, 997-1038), unul din fiii lui Geza, va accepta catolicismul, forţând nobilimea care îi era rivală să renunţe la alte credinţe. Rezistenţa faţă de politica de creştinare forţată va produce nu peste mult timp după moartea lui Ştefan I al Ungariei victime între prelaţi şi misionari.

Dușan Baiski, jurnalist: Girardo, în apele sale

Venețianul Girardo, viitorul sfânt romano-catolic Gerhard, a găsit la Cenad o mică Veneție: uriașele mlaștini și bălți din zona mărginită de Tisa-Mureș-Aranca. Adică suportul psihic și moral care, probabil, l-a ajutat să învingă bolile și epidemiile care-au bântuit vechiul Cenad. Însă care n-au iertat peste 18.000 de cenăzeni în perioada 1801-1895. Un studiu asupra nașterilor, bolilor și mortalității la Cenad, în secolul al XIX-lea, bazat pe matricolele bisericești.

Dorel Micle, Universitatea de Vest din Timișoara: Cenadul în contextul geografiei istorice. O analiză a evoluției condițiilor de habitat

Comunitățile umane sunt legate indisolubil de peisajul natural în cadrul cărora viețuiesc. Caracteristicile habitaționale pot fi însă foarte diferite, influențate fiind de formele de relief, climă, hidrografie, floră și faună. Alegerea unei locații prielnice locuirii ținea cont de toate aceste caracteristici naturale, dar și de preocupările economice, relațiile comerciale, organizarea socială și religioasă a unei comunități umane. Localizarea în apropierea Mureșului, terenul fertil, pâlcurile de pădure, etc., reprezentau pentru Cenadul medieval clare avantaje geostrategice și economice. Studiul nostru încearcă, pe baza hărților istorice, a hărților topografice și a imaginilor satelitare, să reconstituie peisajul înconjurător, pentru o mai bună înțelegere a condițiilor de habitat medievale ale fostei cetăți Morisena.

Teodora Artimon, Universitatea Central-Europeană Budapesta: The Saint and The Myth: Saint Gerard of Cenad and „Symphonia Ungarorum” between the Middle Ages and the Twenty-First Century

Pasajul referitor la „Symphonia Ungarorum" și existent atât în Legenda Minor cât și în Legenda Major a Sfântului Gerard de Cenad, a stârnit o serie de dezbateri academice care încă nu și-au găsit o finalitate comună. Scopul prezentei lucrări nu e o dezlegare și nici o prezentare a acestor dezbateri și a concluziilor acestora. În schimb, intenția acestei comunicări e prezentarea unei paralele între realitatea "Symphoniei Ungarorum" și precepția acesteia astăzi. În mod special, e vorba despre reinterpretarea simfoniei si „reciclarea" acesteia cu ocazia sărbătoririi unui mileniu de la întemeierea statului maghiar. În 3 ianuarie 2000, Opera din Budapesta prezenta debutul „Symphoniei Ungarorum", compusă de Szokolay Sándor și bazată pe legenda Sfântului Gerard. Ce ecouri există între simfonia medievală a lui Gerard și cea modernă a lui Szokolay Sándor? Ce relevanță are originala „Symphonia Ungarorum" și cum e aceasta reinterpretată în contemporaneitatea secolului XXI? Cum e privit și înțeles Sfântul Gerard astăzi? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care această lucrare va încerca să răspundă.

Claudiu Călin, Episcopia Romano-Catolică Timișoara: De la Dieceza de Cenad la cea de Timișoara, sau de la Gerard la Augustin Pacha

În contextul discuției cu privire la viața și activitatea episcopului-martir Gerard, primul episcop al vechii Dieceze de Cenad, este în mod cert interesantă și o prezentare succintă a istoriei acestei episcopii, de la întemeiere și până la scindarea teritoriului ei ca urmare a primei conflagrații mondiale. Urmare a trasării noilor granițe și a reorganizărilor teritoriale, apare pe teritoriul României Dieceza de Timișoara, al cărei prim episcop este Augustin Pacha, la rândul său mărturisitor, în vremuri de persecuție, al credinței în Cristos și al fidelității față de Biserica Romană.

Maria Micle, Universitatea de Vest din Timișoara: Re-lectură a scrierii lui Gerard de Cenad, „Armonia lumii”, din perspectiva interferențelor culturale

Pluralitatea spaţiului european nu reprezintă un fenomen al societăţii contemporane pentru că, în mod instinctiv, fiecare om are tendinţa de a-şi considera  propria moştenire culturală superioară celorlalte. Problema convieţuirii grupurilor culturale reprezintă o constantă în istorie, iar interferenţele dintre acestea au existat în toate timpurile. Conceptele multiculturalism şi interculturalism sunt, relativ, recente, însă practicile ce le-au fundamentat sunt vechi. Cheia de lectură pe care o propunem, de această dată, pentru Armonia lumii a lui Gerard de Cenad este prin prisma principiile contemporane ale multi- şi inter-culturalismului şi a metodelor de cercetare actuale. Cercetarea izvoarelor scrise, prezentarea textelor vechi în abordări contemporane, prin aplicarea principiilor interculturalităţii pot revaloriza textele vechi, precum cel menţionat, şi aduce o percepţie nouă asupra trecutului, evidenţiind contribuţia culturilor regionale la îmbogăţirea patrimoniului cultural universal.



Un proiect de traducere și publicare în premieră

Semnalăm, de asemenea, proiectul de traducere și publicare, în premieră, a celei mai vechi cărți scrise pe teritoriul actual al României: Gerard de Cenad, Deliberatio supra hymnum trium puerorum ad Isingrimum liberalem (secolul XI). Puteţi găsi mai multe detalii clicând aici.

(nr. 6, iunie 2013, anul III)