Migrația moldovenilor în Italia. Un studiu de caz

Migrația moldovenilor în Italia începe la sfârșitul anilor ’90 din cauza profundei crize economice și a înaltului nivel de șomaj care s-a înregistrat îndată după destrămarea URSS. La momentul actual migrația moldovenilor spre Italia înregistrează o creștere constantă; deși a început în anii ’96-’98, a evoluat vertiginos în anii 2002-2007. Primele date oficiale disponibile despre prezența cetățenilor moldoveni pe teritoriul Italiei sunt din 2001: conform Ministerului de Interne italian, în anul respectiv au fost eliberate 4.356 de permise de ședere pentru cetățenii născuți în Republica Moldova.
În aceeași perioadă în Moldova se observă un „maraton pentru cetățenia română”, ceea ce pentru modoveni înseamnă obținerea unui pașaport care la scurt timp a devenit comunitar. Aproximativ 300.000 de moldoveni au obținut cetățenia română până în anul 2001, însă numărul lor a crescut considerabil începând cu acest an, când au fost eliminate vizele în spațiul UE pentru români. Prin urmare este ușor de dedus că unii dintre cei care au obținut cetățenie română s-au stabilit în Italia și aici figurează ca români în statisticile oficiale. Și din acest motiv prezența migranților moldoveni în peninsulă este subestimată. Cu toate acestea, deși în 2002 Institutul de Statistică Italian (Istat) publica data despre prezența a doar 7 mii de moldoveni la un total de un milion și jumătate de populație de origine, creșterea rapidă înregistrată în anii succesivi va înregistra către 2010 peste 130 de mii de persoane care au permis de ședere legal în Italia. O altă cauză a creșterii numărului de moldoveni în acest teritoriu a fost legalizarea șederii migranților în 2002, ca urmare a adoptării legii 189/2002 (așa-numita lege Bossi-Fini). În total au fost prezentate 703.000 de cereri pentru străini, dintre care 31.217 pentru muncitori moldoveni (4,4% din totalul migranților în Italia). În 2010 componenta feminină a comunității moldovenilor constituia 67,2%.
La momentul actual este caracteristic pentru migrantul din Moldova sedentarizarea în Italia și integrarea în societatea italiană: migranții locuiesc cu familia și nu nu manifestă intenţia de a reveni în patrie, iar cei mai mulți dintre ei nu regretă propria experiență migraționistă. Motivele care au stat la baza proiectului migrațional inițial se schimbă odată cu legalizarea șederii în această țară. Intenția inițială de a rămâne în Italia pe termen scurt se schimbă într-o ședere prelungită progresiv în timp: mulți moldoveni care au imigrat în Italia gândindu-se la o reîntoarcere rapidă au decis apoi să își prelungească această ședere sau să rămână aici pentru totdeauna. Se vorbește mult despre migrația circulară, dar se asistă la o tendință de stabilire a moldovenilor în Italia, după cum demonstrează nașterile și reîntregirile de familii.


1.1. Moldovenii imigrați în Italia

Cetățenii Republicii Moldova cu reședință legală în Italia constituiau la 31 decembrie 2010 circa 131 de mii de persoane, în mare parte femei (67,2%) (tabel 1.1). Bărbații erau mai puțini de o treime (32,8%). Toate datele folosite sunt extrase din baza de date online a Institutului Național de Statistică italian  (Istat) „Demo, Demografia in cifre”, în special din arhiva „Bilanţ Demografic şi populaţie străină rezidentă la 31 decembrie după sex şi cetăţenie” din 2002 în 2010 și din arhiva Istat/Ministerul de Interne despre străinii prezenți în teritoriu cu ședere regulară (permessi di soggiorno).

Figura 1.1 – Migranții din Moldava rezidenți în Italia și repartizarea lor la 31 decembrie 2010 (în procente)

Graficul alăturat (figura 1.1)  demonstrează că mai mult de jumătate din moldoveni se concentrează în regiunile de Nord-Est (53,1%, echivalentul a 70 de mii de persoane), aproape o pătrime în regiunile de Nord-Vest (24,3%, echivalentul a 32 de mii de persoane) și 19,4% în cele din Centru (25 de mii de persoane). Prezența moldovenilor în regiunile din Sudul Italiei este nesemnificativă (puțin peste 4 mii de persoane) și trece cu puțin peste 3% (2,8% Sud; 0,3% Insule). Această distribuție teritorială se datorează îndeosebi absenței ofertelor de lucru și înaltului nivel de șomaj caracteristic acestor regiuni ale Italiei. Moldovenii se concentrează cu precădere în regiunile din Centru-Nord (127 de mii din 131 de mii) și muncesc în construcții sau industrie. Diferența de sex în repartizarea moldovenilor este modestă și în comparație cu media națională se observă o mai mare distribuție de procentaj a femeilor în regiunile din Nord și de bărbați în cele din Centru. Doar în insule se înregistrează un procentaj superior al femeilor în repartizare  (75,4%).

Din graficul și tabelul următor (figura 1.2 și tabelul 1.2) se poate observa că aproape 81% din moldoveni sunt concentrați în doar cinci regiuni: Veneto (27,5%), Emilia-Romagna (21,5%), Lombardia (15,2%), Lazio (9,5%) și Piemonte (7,6%). De menționat că moldovenii tind să se stabilească în zonele primei sosiri sau imediat limitrofe, unde rețeua de rude, prieteni sau amici are rol de suport. Consistentă este prezența moldovenilor în Toscana (4,1%) și în Marche (3,6%), pe când în zonele din sudul Italiei prezența este sub zero la sută. Compoziția după sex în primele cinci regiuni este variată, pentru că în comparație cu media italiană, unde cota femeilor este egală cu 67,2%, doar în Emilia-Romagna și în Lombardia se observă o cotă superioară a femeilor (respectiv 68,9% și 69,8%).

Figura 1.2 -– Migranții din Moldava rezidenți în Italia după sex și regiune la 31 decembrie 2010 (în procente)

Tabel 1.2 – Populația din Moldova rezidentă în Italia după sex și regiune la 31 decembrie 2010
(valori absolute și procentuale)

Tabelul următor (tabel 1.3) demonstrează că în primele 20 de provincii locuiesc 74,8% din moldoveni (circa 98 de mii de persoane). Provinciile unde modovenii numără peste 4% din total sunt: Padova (8%), Roma (7,7%), Veneția (6,4%), Parma (5,3%), Verona (5,3%), Torino (5,1%), Bologna (4,8%), Brescia (4,6%) și Milano (4,3%). O cotă majoră a femeilor în comparație cu media se înregistrează în provinciile Vicenza (72,2%), Modena (70,8%) și Monza (70,1%). Este foarte probabil că dinamica creșterii acestui flux migratoriu va cunoaște o stagnare datorită recesiunii care se înregistrează în Italia în acest an și care se răsfrânge direct asupra venitului familiilor.

Tabel 1.3 - Populația din Moldova rezidentă în Italia după sex în primele 20 de provincii la 31 decembrie 2010 (valori absolute și procentuale)

1.2 Dinamica fluxurilor migratorii din Moldova pe parcursul ultimilor nouă ani

Din câte se poate observa din tabelele succesive (figura 1.3 și tabel 1.4), fluxurile migratorii din Moldova au crescut enorm în ultimii 9 ani, înregistrând o însemnată creștere a prezențelor legale în Italia de la circa 7 mii de persoane în 2002 la 131 de mii în 2010, cu o creștere superioară a numărului înregistrat în aceeași perioadă pentru întreaga populație de străini în Italia. Prezența feminină a crescut de la 5 mii în 2002 la 88 de mii în 2010 și cea a bărbaților, în aceeași perioadă, de la 2 mii la 43 de mii. Creșterea procentajului bărbaților din perioada 2002-2010 a fost mai mare decât cel al femeilor, chiar dacă în 2010 majorarea numărului femeilor (26,7%) a fost cu mult superior celui al bărbaților (18,8%). Din totalul populației imigrate în Italia, creșterea numărului femeilor e superioară celei a numărului de bărbați, în special datorită cererii mari de muncitori în sectorul de servicii de îngrijire a persoanei. Moldovenii reprezintă în 2010 o cotă de 2,9% din întregul număr de străini rezidenți în Italia (0,5% în 2002): femei 3,7% (0,7% în 2002) și bărbați 2% (0,3% în 2002).

Figura 1.3 – Moldovenii rezidenți în Italia după sex la 31 decembrie în fiecare an  - Anii 2002-2010 (valori absolute)