Români pelegrini pe tărâmurile siciliene: Profesorul Petru Iroaie

În cartea Viaggiatori romeni in Sicilia(Călători români în Sicilia), apărută în anul 2003 la Palermo, Margareta Dumitrescu, profesor de limba şi literatura română la Facultatea de Litere şi Filosofie din Catania, descrie în cele 200 de pagini impresiile călătorilor români pe insulă. Dacă la mijlocul secolului al XVIII-lea Sicilia era destinaţia preferată a bolnavilor de plămâni datorită climei calde, evident, mai bună decât în sudul Franţei, începând cu anul 1860 au fost semnalaţi voluntari români simpatizanţi ai revoluţionarului Garibaldi. Nicolae Bălcescu este cel mai cunoscut român din Sicilia, în Palermo existând chiar şi un bulevard ce-i poartă numele. Palermo a mai fost vizitat de Vasile Alecsandri care o însoţea pe iubita sa bolnavă de tifos, Elena Negri, în ploioasa iarnă a anului 1847, de deputatul liberal G. Brătianu în 1871, de preotul şi folcloristul Alexiu Viciu în 1903, de pictorul Nicolae Tonitza pe când era student, în anul 1903,  de Lucian Blaga în anul 1911, de Dumitru Dan şi Paul Pârvu în călătoria din jurul lumii din 1913, de istoricul Vasile Pârvan în februarie-martie 1914, de omul politic Take Ionescu în 1922, de scriitorul Camil Petrescu în 1932, de scriitorul Constantin Kiriţescu în 1938, de filosoful Ion Petrovici în acelaşi an. Mircea
Elide, în 1951, vizitează Catania, Siracuza şi Palermo, Emil Cioran în 1963, pictorul  Tristan Tzara, fondatorul dadaismului, în 1961, Eugen Barbu în aprilie 1972, iar după anii '90, poeta Ana Blandiana, italienista Viorica Bălteanu,  Octavian Paler şi Alexandru Paleologu.


În plin comunism, un bucovinean a predat  limba română 20 de ani la Palermo

Petru Iroaie s-a născut lângă Suceava, în comuna Fântânele,  în anul 1907. A studiat  la Cernauţi, fiind laureat în 1933. A fost asociat al Academiei Române din Roma, efectuând cercetări dialectologice ale vechiului grup român din Istria, publicând prima colecţie de cânturi populare în 1936. La Universitatea din Roma urmează cursurile lui Giulio Bertoni, V. Rossi, Pettazzoni, Gentile, Toschi. În 1936 îşi ia doctoratul la Cernăuţi în limba şi literatura română. A fost asistent la Universitatea din Cernăuţi, apoi la Bucureşti (1940-1941) şi Iaşi (1941-1942).
A fost numit lector la Universitatea din Palermo în 1942, iar din 1945-46 devine profesor de limba şi literatura română. În anul 1955 devine cetăţean italian. Din anul 1956  devine membru al „Societas Academica Dacoromana di Roma”. Din 1958 este abilitat la „libera docenza” în Italia.

Opere: La centenarul Al. Odobescu (1834-1934), Suceava, 1934; Cântece populare istroromâne (Cernăuţi, 1936); Caracterul poeziei populare (Cernăuţi, 1937); Critica criticii româneşti (Cernăuţi, 1937); Espressione epistolare contadinesca (Firenze, 1937); Poezia autentic populară (Iaşi, 1938); Ionel Teodoreanu (Cernăuţi, 1939); Sensul folcloric în poezia lui Eminescu (Cernăuţi, 1940); Il canto popolare istroromeno (în „Ephemeris Dacoromana”, Roma, 1940); Energie şi vitalitate românească (Bucureşti, 1941); Omenie românească (1941); Natură şi sens popular românesc (Iaşi, 1942); Vita e poesia popolare romena (1943); Delavrancea (1944); Balcescu, precursore del socialismo romeno (Palermo, 1946); Tudor Arghezi, il poeta “dalle sette fronti” (Palermo, 1946);Sulla questione della poesia popolare(Napoli, 1949); „Mioriţa” o Il canto della fusione con la natura (Napoli, 1958); Per un profilo di Nicola Balcescu (Trapani, 1959); Dante nella letteratura romena (1965 şi 1966); Conversazioni critiche (Palermo-Roma, 1967); Umanesimo romeno (Trapani, 1967).

Culegeri: Aşa cântaţi Cântece populare istroromâne – Canti popolari istroromeni (Susneviţa-Jeiăn, 1936); Grai şi băsmuire cirebiră (Iaşi, 1940); Alte cântece populare istroromâne (Iaşi, 1940).

Petru Iroaie a predat limba şi literatura română la Universitatea din Palermo, timp de 20 de ani, în perioada 1950-1970, mulţi absolvenţi de litere din acea perioadă amintindu-şi de profesorul român cu emoţie.
Renata Pappa, profesor de franceză, îşi aminteşte astfel de Petru Iroaie: „Era puţin trist, melancolic, dar era fascinant când povestea despre scriitorii români. Nu am făcut decât un an limba şi literatura română, dar îmi amintesc perfect de Eminescu, de poezia Mai am un singur dor, precum şi de proverbele româneşti atât de asemănătoare cu proverbele siciliene”.

În 1957, la iniţiativa Monseniorului Octavian Bârlea şi a unor intelectuali români din exil – filologi, istorici, filozofi, teologi şi artişti – a luat fiinţă la Roma Societatea Academică Română, printre membrii fondatori numărându-se şi Petru Iroaie, alături de D.C. Amzăr, Titus Bărbulescu, N.A. Gheorghiu, N.I. Herescu, Eugen Lozovan, Paul Miron, Flaviu Popan, Mircea Popescu, Vasile Posteucă, Ghe. Rahoveanu, Grigore Nandris, Sever Pop, etc., cu patru secţii: Istorie, preşedinte Scarlat Lambrino; Filologie, preşedinte Dumitru Găzdaru; Filosofie şi Teologie, preşedinte Mircea Eliade; Literatură şi Artă, preşedinte Basil Munteanu. Aceştia au fost sprijiniţi de Cardinalul Eugène Tisserand, membru al Academiei Franceze.
Principalele publicaţii ale SAR-ului au fost: „Acta Philosophica et Theologica” (din 1958); „Acta Philologica” (din 1958); „Acta Historica” (din 1959); „Acta Scientiarium Socialium” (din 1959) şi, mai ales, „Revista Scriitorilor Români” (din 1962), editată ani de-a rândul de regretatul Dr. Constantin Sporea. Monseniorul Dr. Octavian Bârlea rămâne preşedinte al SAR până în anul 1969.

Profesorul universitar doctor Gheorghe Carageani, un apropiat al familiei Iroaie, ne-a mărturisit:
„L-am cunoscut la Roma pe profesorul Petru Iroaie, dar în perioada în care era deja bolnav. Am avut însă mult mai des contacte cu soţia sa, Anna Iroaie, şi cu cei doi copii: Dan şi Ileana. Am câteva extrase cu articole ale profesorului Iroaie şi cred că mai am şi un curriculum dactilografiat, întocmit de dânsul în vederea unui concurs. După decesul profesorul Iroaie (1984), soţia sa mi-a încredinţat mie biblioteca dânsului pe care am dus-o la Università degli Studi della Basilicata (Potenza), pentru că am predat la Facultatea  de Litere şi Filosofie a acestei universităţi între anii 1986 şi 1991, în calitate de professore ordinario”.

Francesca di Miceli, profesoară de albaneză şi română la Universitatea din Palermo, a continuat activitatea dascălului ei, Petru Iroaie, dar nu pentru multă vreme: „Din păcate, interesul studenţilor pentru cursul de limba şi literatura română a scăzut foarte mult, în anul universitar 2005 având doar o studentă, care a plecat cu o bursă Erasmus în România. S-ar putea închide catedra, dedicându-mă cursului de albaneză. Poate dacă ar veni un profesor de limba română s-ar schimba situaţia, aşa cum este la Padova, unde sunt peste 25 de studenţi care studiază limba română”.

Liviu Bordaş, care a activat în calitate de cercetător ştiinţific la Accademia di Romania din Roma în perioada 2005-2006, ne spunea: „Eliade şi Iroaie au fost împreună atât în SAR cât şi în colegiul mai multor reviste româneşti din exil, nu neapărat legionare, dar categoric anticomuniste, deci de dreapta”.

Referitor la materialele care ar putea fi încă studiate, i-am solicitat doamnei Lucia Papahagi, bibliotecar la Accademia di Romania din Roma, o listă cu operele lui Petru Iroaie, în anul 2005:
„Din păcate, biblioteca noastră nu are un catalog, iar căutările se fac greu. Suntem în faza informatizării datelor. Când vom termina această activitate, biblioteca va deveni foarte funcţională, dar până atunci.... Aşadar, am găsit în revista «Ephemeris Dacoromana», nr. IX, 1940, articolul Il  canto popolare istroromeno, pag. 243-349. La sfârşitul acestui articol există o mică bibliografie. Din păcate noi nu avem nimic. Vi le indic, totuşi, pentru că s-ar putea să le găsiţi la Biblioteca Nazionale din Roma sau la Biblioteca Alessandrina unde se află fondul Claudiu Isopescu, un fond foarte mare al acestui cărturar care a studiat la Roma: Iroaie, Petru – Cântece populare istroromâne, Cernăuţi, 1936; Iroaie, Petru – Espressione epistolare contadinesca (Estratto dall'Archivum Romanicum, XXI, Firenze, 1937; Iroaie, Petru – Caracterul poeziei populare (Estratto dall'Omagiu lui I. Nistor), Cernăuţi, 1937; Iroaie, Petru, Poezia autentic populară, Iaşi, 1938”.
În prezent, la Biblioteca Accademiei di Romania, la Roma, lucrurile s-au îmbunătăţit, aceasta fiind informatizată şi cuprinzând 33.230 de cărţi, reviste, periodice, care pot fi consultate şi studiate. În ultimii ani, biblioteca a primit mai multe donaţii foarte importante din partea lui Dinu Adameşteanu, Mariano Baffi, Luisa Valmarin şi din fondul Băncii Naţionale a României. 
Profesorul Petru Iroaie s-a stins din viaţă la Palermo, în 1984. Cred că cel mai frumos lucru pe care l-a avut din Italia este minunata sa soţie, Anna Siciliano, siciliană get beget care vorbeşte perfect româneşte la cei peste 80 de ani purtaţi bine, amintindu-şi cu mare plăcere vizitele în România de dinainte de cel de-al doilea război, vizitând oraşele Iaşi, Suceava, Cernăuţi, Bucureşti, însoţindu-l pe soţul ei. „Era foarte frumos, oamenii foarte primitori, ospitalieri. Mai este aşa? Da, citeam mult împreună cu soţul meu, ne plimbam, studiam. Era minunat în România!”