Sfinţirea fundamentului Catedralei Mitropolitane din Timişoara: 20 Decembrie 1936

În anul 1936, în Duminica de 20 a lunii Undrea, capitala Banatului a marcat momentul sfinţirii fundamentului viitoarei Catedrale Mitropolitane a provinciei româneşti. Ridicarea unei Catedrale în capitala Banatului a fost un mai vechi deziderat al românilor de confesiune ortodoxă din această parte a României, prin acest fapt dorindu-se înfiinţarea unei Episcopii creştin-ortodoxe în oraşul de pe malurile Begheiului.
Odată cu întregirea Regatului României, dorinţa românilor de confesiune ortodoxă pentru înfiinţarea unei Episcopii la Timişoara s-a intensificat. Izvoarele vremii menţionează anul 1921 ca an al startului luat de oamenii locului pentru a sensibiliza autorităţile centrale să le acorde dreptul de a înfiinţa o Episcopie ortodoxă la Timişoara. În 20 August 1921 se înaintează un important memoriu din partea comunei bisericeşti ortodoxe române din Timişoara-Cetate şi tot cu această dată şi un memoriu al „Casei de Educaţie Naţională” din Timişoara, către „Onoratul Minister al Cultelor şi Artelor”. Tot în anul 1921, dar în luna Octombrie, Consiliul Comunal al oraşului Timişoara va adresa Ministerului Cultelor un al treilea memoriu, prin care se solicită dreptul timişorenilor de confesiune ortodoxă de a înfiinţa o Episcopie la Timişoara.
În 7 Martie 1925, Consiliul Comunal Timişoara trimite Ministerului Cultelor o adresă prin care se arată „sacrificiile” pe care oraşul Timişoara este dispus să le facă pentru înfiinţarea Episcopiei de confesiune ortodoxă. Printre aceste „sacrificii”, la punctul 1, se face referire şi la terenul care urmează să aparţină viitoarei Episcopii. Pentru noua Episcopie, Consiliul Comunal Timişoara a decis să cedeze „cu drept de proprietate veşnică”, un teren aprobat de prefectul judeţului, teren de forma unui trapez situat în plin centru al oraşului. Terenul are baza mică îndreptată spre bulevardul Regele Ferdinand I, iar baza mare pe cheiul drept al canalului Bega. Laturile terenului în formă de trapez sunt situate „de-a lungul celor două bulevarde principale, care leagă oraşul intern (Cetatea) cu cele mai frumoase şi mai bogate cartiere ale oraşului: Principele Carol şi Principesa Elisabeta”.
Tot în adresa mai sus menţionată se face referire şi la viitoarea Catedrală. Biserica Catedrală urma să fie amplasată „în partea dinspre Cetate, adică pe baza mică a trapezului la intersecţia celor cinci bulevarde largi ce leagă acest punct de toate cartierele oraşului”. Ridicarea unei Catedrale Monumentale în centrul oraşului Timişoara a reprezentat în acei ani primul pas pentru înfăptuirea Episcopiei ortodoxe în oraşul de pe malurile Begheiului.

O nouă etapă în ridicarea Catedralei Monument la Timişoara este înfăptuită în anul 1933, atunci când parohia din Timişoara-Cetate, în fruntea căreia s-a aflat protopopul dr. Patrichie Ţiucra, a depus toate strădaniile în această privinţă. Parohia a organizat două concursuri pentru elaborarea proiectelor de zidire a Catedralei. Pentru primul concurs, s-a întrunit un juriu la 9 Octombrie 1933. La acest concurs au luat parte 14 proiecte pentru ridicarea monumentului bisericesc. Preţul pentru zidirea Catedralei a fost fixat în acest prim concurs la suma de 18 milioane lei. Juriul nu a premiat vreun proiect din cele 14, astfel că a fost nevoie de un nou concurs.
Al doilea concurs a fost publicat la 29 Ianuarie 1934, iar preţul de zidire al bisericii a fost majorat la suma de 35 milioane lei. În concurs au participat un număr de 20 proiecte. Juriul a fost prezidat de rectorul Academiei de Arhitectură din Bucureşti şi a ţinut trei şedinţe. În ultima şedinţă ce a avut loc în 9 Noiembrie 1934 a fost premiat şi acceptat proiectul cu motto: „Nicodim din Prilep”. Autorul proiectului a fost Ioan D. Traianescu, profesor la Academia de Arhitectură din Bucureşti. Proiectul Catedralei este în stil moldovenesc din epoca lui Ştefan cel Mare.
Momentul sfinţirii fundamentului Catedralei a venit la 20 Decembrie 1936, atunci când, trecând peste deosebirile politice, dar şi peste deosebirile de vederi în ce priveşte stilul Sfântului Locaş, s-au regăsit la ceremonie toţi creştinii ortodocşi ce se închină Crucii dreptei credinţe.
Ceremonia a rămas înfăţişată în izvoarele vremii, într-o zi de Duminecă, cu începere de la ora 10. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Episcopul dr. Andrei Magier, luând parte la acest moment solemn toate autorităţile vremii, dar şi mulţi drept-credincioşi. La Liturghia de sfinţire a participat şi corul „Banatul” dirijat de prof. Perian.
Temelia Catedralei a fost ornată frumos pentru această sărbătoare. În timpul serviciului divin s-a sfinţit cu agheasmă Crucea aşezată în Sf. Masă, s-a citit actul fundamental iscălit de cei prezenţi, act care a fost şi el pus în Sf. Masă.
După încheierea serviciului divin, au avut loc şi luări de cuvânt. În cuvântări a fost arătată necesitatea ridicării unei Catedrale la Timişoara, străduinţele depuse pentru a se ajunge la începerea lucrărilor, etc., etc., etc. Discursurile au fost ţinute de: Episcopul Andrei al Aradului, Tiberiu Moşoiu din partea Guvernului, Prefectul judeţului Timiş-Torontal, dr. Nistor, dr. Corneanu din Caransebeş şi Primarul Timişoarei, Augustin Coman.
În acest fel, data de 20 Decembrie 1936 rămâne momentul în care peste viitoarea Catedrală Mitropolitană a fost implorată binecuvântarea cerească, binecuvântare ce a coborât pe drum de lumină pentru a aprinde „făclia altarului de unde vor radia raze de credinţă şi nădejdi deasupra întregului pământ al Banatului”.
Ridicarea sfântului lăcaş al Catedralei Mitropolitane a reprezentat pentru Banat şi un moment de alinare pentru că în 1918 nu a putut să fie întreg, o parte din el fiind cedat vecinilor. Prin această măreaţă Catedrală va reuşi Banatul să ajungă la unitate, prin noua Biserică Monument se doreau reparate nedreptăţile timpurilor vitrege.

Marele om politic liberal Aurel Cosma-junior încheia un editorial din paginile revistei timişorene „Luceafărul”, editorial scris la puţin timp după momentul sfinţirii fundamentului Bisericii Monument, astfel: „când strădaniile noastre vor ajunge la rodul îmbelşugat al înfăptuirii tuturor gândurilor cari au trăit în noi cu prilejul sfinţirii temeliei catedralei, atunci Banatul se va împodobi cu splendoarea pe care au visat-o strămoşii noştri”.

Imagini din Arhivele Naţionale Timiş

Cornel Florin Seracin
(nr. 1, ianuarie 2015, anul V)

Izvoare istorice:

Publicaţia „Vestul”, 22 Decembrie 1936;
Revista „Luceafărul”, anul 1935 şi 1936.