Renaşte în fiecare zi: o carte „altfel”

„Doamne… deschide o rază în această noapte
şi fă să răsară stelele pierdute în ceaţa deasă a sufletului meu.
Arată-mi calea spre mine,  deschide-mi poteca în desişul meu.
Scoboară-te cu soarele în mine şi începe lumea mea”.

Renaşte în fiecare zi, o carte scrisă de Doina Moţ şi Constanţa Marcu (Ed. Brumar, 2011), este dedicată femeilor zilelor noastre, aflate în toate anotimpurile vârstei. Scrisă sub forma unui dialog atipic, cartea reprezintă, în primul rând, o pledoarie pentru mişcare, pentru frumuseţe şi încredere în sine. În al doilea rând, pătrunzând adânc în fascinanta lume a femeilor, în paginile cărţii este tratată relaţia dintre trup şi suflet, în perpetua căutare a secretului eternei tinereţi.

Volumul, structurat în patru capitole, Reîntoarcerea la rădăcini, Poezia mişcării, Farmecul seducţiei şi Iubeşte-ţi corpul!, a apărut la Editura Brumar, în condiţii grafice excelente. Fără nimic agresiv, fără nimic ostentativ, cartea încearcă să ajute orice femeie să descopere câteva valori fundamentale pentru destinul ei, pentru fericirea ei şi starea de bine a celor din jur.

Renaşte în fiecare zi este o carte „altfel”, carte-insulă-de-feminitate, ce îndeamnă la a trăi o primăvară perpetuă, carte ce face un imens serviciu femeilor, care pune într-o lumină nouă, favorabilă, Femeia, prin efectul de pozitivitate şi de redobândire a încrederii de sine.

Carte de pe noptieră, carte de învăţătură, carte de budoar, carte-oglindă, carte fără vârstă, carte a prieteniei, carte pentru femei, dar şi pentru bărbaţi (invitaţi să descopere şi să valorizeze eterna frumuseţe feminină), carte despre iubirea de semeni, carte a reconcilierii, a punerii sinelui faţă în faţă cu sinele, elogiu adus corporalităţii.

„În mine sunt două femei. Întâlnirea noastră, între copertele acestei cărţi, o întâlnire importantă a vieţii mele, m-a ajutat să descifrez taine ale existenţei, la care nu mă gândeam. Se spune că uneori este mai bine să ocoleşti realitatea, pentru că impactul cu ea te dezarmează. Nu mai ai puterea şi starea să lupţi cu tine însăţi, acceptând lucrurile aşa cum sunt... Am descoperit alături de tine, dragă Doina, o altă nuanţă a bucuriei, şi anume bucuria mişcării. Am realizat că exerciţiul minţii fără exerciţiul corpului sărăcesc armonia dintre trup şi suflet.
În concepţia mea, tinereţea omului era legată de creşterea lui spirituală. Întotdeauna, însă, am simţit că lipseşte ceva... Dar ce? Confortul material, profesia, familia, sănătatea le-am obţinut cu răbdare şi înţelepciune. Şi totuşi lipsea ceva... Oare m-aş mai putea disciplina, acum, ca să-l obţin? Să «renasc în fiecare zi» ar contura întregul!"

Dacă exerciţiile fizice, capabile să înlăture moleşeala trupului şi a minţii, vor începe să facă parte din viaţa noastră, lucrurile se vor schimba. Zi după zi, privindu-ne în oglindă, vom observa că în faţa ochilor se va afla o altă persoană, mai încrezătoare în forţele proprii, gata să-i influenţeze şi pe alţii cu fizicul său plăcut şi limbajul corpului atrăgător. O persoană ce va putea depăşi mai uşor divergenţele şi micile nemulţumiri cotidiene, folosindu-şi energia preţioasă pentru propriile exigenţe. 

Conştiinţa propriei fascinaţii ne va tenta să lansăm mesaje corporale ce vor semnala că ceea ce deţinem este preţios şi tentant. Şi atunci, nu merităm să fim fericite? Până târziu, cât ne este dat să fim pe acest pământ. Şi, cine ştie, poate şi dincolo...”

* Selecţie din:
Renaşte în fiecare zi, Doina Moţ, Constanţa Marcu, Ed. Brumar, Timişoara, 2011
Sub „pecetea jarului nestins”, Dr. Florin-Corneliu Popovici, articol de critică literară

(nr. 3, martie 2012, anul II)