Jean-Pierre Longre, legături româno-franceze Conferențiar de literatură franceză și francofonă contemporană la Universitatea „Jean Moulin” (Lyon-3), autorul unor studii despre Raymond Queneau (Raymond Queneau en scènes, Presses Universitaires de Limoges, 2005), Francis Ponge, Jean Tardieu etc., al studiului La nouvelle francophone en Belgique et en Suisse (CEDIC, Centre Jean Prévost, Lyon, 2004), colaborator la diverse reviste, cercetătorul Jean-Pierre Longre excelează în domeniul literaturii române de expresie franceză și în traducere franceză. Fondator și președinte al Asociației Rhône-Roumanie, de două decenii semnalează și recenzează neobosit majoritatea cărților de autori români traduse în Franța sau de autori români scriind în franceză. Dominique (Anca-Domnica) Ilea este nu doar traducătoare (vezi, de exemplu, http://jplongre.hautetfort.com/tag/dominique+ilea), ci și scriitoare, pe deasupra scriind la fel de bine în franceză și în română. Volumul de față este o mărturie grăitoare în acest sens: șase nuvele scrise în franceză, alături de traducerea lor în românește – fapt, trebuie subliniat, deloc obișnuit la o româncă neaoșă (contrariul fiind mai frecvent). Deloc obișnuit, dar o reușită: Dominique Ilea e tot atât de în largul ei în limba sa de adopțiune, cât și în limba sa maternă. Cea de-a doua originalitate: tema comună celor șase povestiri: dragostele masculine. Iată explicația titlului: Faire la paire înseamnă a se iubi între bărbați; perechile se făuresc pe încetul, de la primele tulburări până la jocurile erotice. Întâlnim, de-a lungul acestor texte, bărbați de toate soiurile, de toate vârstele, savanți, băiețandri candizi, un cavaler, un cosmonaut, un prinț, un polițist, un filosof, dar și ființe din alte lumi. Căci există și o a treia originalitate: dacă pământenii se „împerechează” adesea între ei în chip paradoxal (Le Suspect et le Flic, Le Duc et le Montagnard), ei se îndrăgostesc, fără voie dar fără leac, și de făpturi ivite din diverse alte tărâmuri: un „ciborg” surprinzător, o fantomă dezghețată, un demon cu alură familiară dar cu o căutătură stranie... Astfel, farmecul sulfuros al poveștilor de dragoste se condimentează cu fantastic și cu basm. Iar varietatea tonurilor, umorul subtil, stilul viu – în franceză ca și în română – dau acestor condimente o savoare încă și mai intensă.
|