Smaranda Bratu Elian: „Strategie de succes, proiecte şi perspective promiţătoare” Cred că imaginea României în calitatea sa de invitat de onoare la Salonul Internaţional de Carte de la Torino din 2012 a fost „onorată” exemplar: amplasarea şi caracterul sugestiv al standului, numărul de personalităţi marcante ale culturii româneşti care au participat la acest Salon, implicarea jurnaliştilor şi a fotoreporterilor români şi italieni, dar mai ales strânsa colaborare cu organizatorii italieni şi dialogul cu unii dintre protagoniştii scenei culturale italiene au asigurat vizibilitatea şi succesul evenimentelor româneşti. Aş dori să prezint pe scurt contribuţia adusă la acest succes de Colectivul de italienistică al Universităţii din Bucureşti, partener oficial al organizatorilor, însă nu pot să nu-mi exprim, mai întâi, impresiile de ansamblu asupra acestui important eveniment cultural. Centrul manifestărilor României a fost standul naţional, o construcţie originală, pe cât de elegantă, pe atât de impunătoare, care permitea accesul liber la consultarea cărţilor şi la punctul de vânzare, în vreme ce, pe o altă latură, se transforma în Memorialul de la Sighet, iar pe celelalte două laturi permitea, prin intermediul a două scări, accesul către un nivel situat deasupra, amenajat şi dotat ca sală de conferinţe. În această sală s-au desfăşurat necontenit prezentări de carte, mese rotunde, întâlniri cu autorii cei mai reprezentativi ai literaturii şi ai eseisticii româneşti actuale, dialoguri între scriitori români şi scriitori italieni etc. Dar standul, excelent amplasat la una dintre intrările principale ale Salonului, a fost numai un pied à terre pentru participanţii români, întrucât strategia organizatorilor a fost să promoveze cultura românească şi să-i facă auzit glasul în multe alte locuri, atât din imensul Salon, cât şi din oraşul Torino. Iată de ce numeroase întâlniri au avut loc în sălile de conferinţe răspândite în impunătorul edificiu al târgului, în Bookstock Village – un spaţiu de dezbatere vast, pus la dispoziţia tinerilor – , iar altele s-au desfăşurat în sălile (destinate întâlnirilor culturale) din diferite circumscripţii din oraş sau în librării, unde scriitorii români au avut ocazia de a dialoga informal cu proprii cititori, italieni sau români stabiliţi în Italia. Trebuie să amintim că importante în această strategie de deschidere către oraş au fost şi cele două evenimente inaugurale: festivalul de film românesc, organizat în săptămâna de dinaintea deschiderii Salonului la Cinema Massimo de pe Strada Verdi, şi debutul României la ediţia din 2012 cu un Concert de Gală, în splendidul Auditorium „Giovanni Agnelli” al Centrului de Congrese Lingotto, operă a celebrului arhitect Renzo Piano, concert precedat de saluturile înaltelor autorităţi italiene şi române prezente la Salon. Am simţit nevoia acestei scurte treceri în revistă şi a folosirii unor superlative pentru a sugera dimensiunea ieşită din comun a proiectului României şi extraordinara mobilizare de dinainte şi de pe toată durata desfăşurării Salonului. Pentru imaginea pe care a reuşit să o transmită cu această ocazie, imagine reflectată în presa italiană, la nivel naţional şi local, România trebuie să le fie recunoscătoare principalilor organizatori: Institutului Cultural Român, Centrului Naţional al Cărţii şi mai ales Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia – care, prin entuziasm, efort neobosit şi perseverenţă, a pregătit din timp şi temeinic această prezenţă excepţională a României. Revenind la contribuţia în calitate de partener a Colectivului de italienistică al Universităţii din Bucureşti – acum parte a Departamentului de Lingvistică Romanică, Limbi şi Literaturi Iberoromanice şi Italiană –, consider important faptul că acest parteneriat a dat naştere mai multor proiecte culturale care, mai apoi, s-au concretizat în participarea noastră la Salon. Proiectele care au precedat Salonul au fost rezultatul colaborării Colectivului nostru, prin intermediul Oanei Boşca-Mălin, cu Fundaţia „Goffredo şi Maria Bellonci” din Roma (fundaţie care, pe lângă numeroase alte proiecte culturale, a iniţiat şi organizează decernarea faimosului premiu literar „Strega”), precum şi cu Secţiunea dedicată tinerilor la această ediţie a Salonului de Carte, coordonată de scriitorul Andrea Bajani. Graţie acestor colaborări, au luat naştere şi au fost duse la bun sfârşit trei proiecte, care au anticipat şi au pregătit prezenţa noastră la Salonul de Carte, deschizând astfel perspective promiţătoare. Le voi prezenta succint. Primul despre care doresc să vorbesc integrează literatura română într-un proiect preexistent al Fundaţiei Bellonci. Mă explic: de ceva vreme Fundaţia Bellonci a iniţiat un proiect literar destinat tinerilor, în cadrul căruia elevi din 40 de licee din Roma sunt invitaţi să citească cele mai recente apariţii din literatura italiană; ulterior, tinerii îşi exprimă părerea despre cărţile respective în scurte eseuri, apoi selectate şi publicate on-line, după care se întâlnesc şi poartă un dialog cu autorii. Anul acesta, datorită acordului încheiat de catedra noastră, liceenilor de la Roma li s-au propus spre lectură trei volume de autori români, fireşte, traduse în italiană (Nostalgia de Mircea Cărtărescu, volum tradus de Bruno Mazzoni, apărut la editura Voland, Zogru de Doina Ruşti, editura Bonanno, traducere de Roberto Merlo, şi Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante? de Horia Roman Patapievici, editura Bruno Mondadori, traducere de Smaranda Bratu Elian). Lectura liceenilor s-a încheiat, ca de obicei, cu o întâlnire-dezbatere între tineri şi cei trei autori români. Întâlnirea a avut loc în data de 8 mai, în prestigioasa „Casă a literaturilor” din centrul istoric al Romei. Cei trei autori români au fost prezentaţi de Stefano Petrocchi, Directorul Fundaţiei Bellonci, apoi fiecare a expus propria viziune asupra cărţii propuse tinerilor, iar după aceea au urmat întrebările, răspunsurile, comentariile. A fost o seară plină de viaţă şi de căldură, al cărei succes a fost asigurat şi de excelenta traducere realizată de Oana Boşca-Mălin. Nu cred că e necesar să explic cât de important este ca literatura română să pătrundă în şcolile italiene. După acest succes, ceea ce ne interesează este să găsim o modalitate de a continua acest experiment: adaptându-l intereselor celor tineri şi editurilor italiene şi române, astfel încât să se permanentizeze şi să se extindă. Cel de-al doilea proiect născut din colaborarea cu Fundaţia Bellonci a fost Festivalul de Lectură a Tinerilor, organizat de noi aici, ca răspuns la primirea României în proiectul roman prezentat mai sus. Acest proiect românesc a fost gândit şi organizat de catedra noastră (mai exact de Oana Boşca-Mălin şi de autoarea acestui articol) în strânsă colaborare cu cele cinci licee bilingve (limba italiană – limba română) din ţară şi cu principalul lor reprezentant, domnul profesor Giancarlo Repetto. Proiectul a fost primit cu interes nu numai de cei cărora li se adresa (la această primă ediţie doar liceele bilingve), dar şi de importante instituţii care ne-au acordat sprijinul lor: Ambasada Italiei în România care ne-a oferit patronajul său şi ne-a susţinut cu generozitate, Institutul Italian de Cultură „Vito Grasso” din Bucureşti, Banca Intesa Sanpaolo, editurile Humanitas şi Polirom. Fiind astfel ajutaţi şi încurajaţi, am reuşit să trimitem la liceele bilingve un număr suficient de exemplare din trei romane italiene contemporane (De vei lua aminte la greşeli de Andrea Bajani, ed. Humanitas; Cum vrea Dumnezeu de Niccolò Ammaniti, ed. Humanitas; Numele ei era Viaţă de Melania Mazzucco, ed. Polirom), în traducere românească, şi să lansăm un concurs de recenzii. Recenziile, selectate la nivelul fiecărui liceu, au fost apoi evaluate de juriul catedrei noastre şi, în data de 2 mai, a avut loc festivitatea de premiere la Institutul Italian de Cultură din Bucureşti. Cele mai bune lucrări vor fi publicate pe site-ul Fundaţiei Bellonci şi, ca recunoaştere a efortului extraordinar depus de liceul „Dante Alighieri” din Bucureşti la realizarea acestui proiect, Fundaţia Bellonci îi oferă acestuia posibilitatea de a face parte anul viitor, la ediţia următoare a Premiului Strega, din Juriul pentru Tineret. Trebuie subliniat faptul că numai două licee străine au fost admise în acest juriu, celalalt fiind unul din Germania. Mă grăbesc să spun că în acest moment ne gândim cum să continuăm şi să extindem Festivalul, începând chiar de anul viitor. Dar să ne întoarcem la această primă ediţie a Festivalului: premiul întâi a constat în participarea la Salonul Internaţional al Cărţii de la Torino şi în implicarea câştigătorului în toate activităţile desfăşurate pe întreaga durată a Salonului în cadrul Secţiunii pentru Tineret. Acesta a fost unul dintre cei patru studenţi care ne-au însoţit la Torino şi care au participat activ la Salon. Ceilalţi trei contribuiseră la cel de al treilea proiect pregătit în vederea Salonului. În privinţa organizării anumitor evenimente, colectivul de italienistică s-a implicat direct propunând subiectele şi interlocutorii, mijlocind contactele şi coordonând dezbaterea din cadrul unei serii de întâlniri: „Dante în România”, la care autoarea acestor rânduri a făcut o scurtă trecere în revistă a traducerilor şi eseisticii româneşti dedicate marelui florentin, introducând apoi prezentarea făcută de Horia Roman Patapievici propriului eseu despre cosmosul dantesc şi pe aceea făcută de Irina Papahagi şi Corrado Bologna celei mai recente contribuţii româneşti la cultura dantescă, mai exact traducerea Infernului realizată de Marian Papahagi şi publicată postum (Humanitas, 2012) cu un excelent aparat critic îngrijit de Mira Mocan şi Irina Papahagi. A fost o întâlnire fructuoasă din punct de vedere cultural şi bogată în viziuni personale asupra textului lui Dante, desfăşurată în faţa unui public numeros şi interesat. Smaranda Bratu Elian Traducere din italiană de Oana Boşca-Mălin, Corina Anton, Anamaria Gebăilă, Aurora Firţa |