 |
|||
 |
|||
|
Timpul care trece: 10 obiecte fără viitor
Volanul maşinii Se întâmplă deja în romanul futuristic scris de Dave Eggers şi intitulat The Circle. Un bărbat are un accident grav de maşină iar şeful fostei sale logodnice, proprietarul unei Companii hitech, o consolează pe aceasta astfel: „Nu trebuia să se întâmple... ar fi putut să aibă un autoturism care se conduce singur, ca cele care dacă intenţionezi să te sinucizi se opresc din mers”. Maşini care se autoconduc. Adio volan. Adio şofer. Îţi alegi traseul, îl instalezi, te urci şi... te predai. Cedezi rolul de conducere. Cheile Un obiect simbolic. În Italia, spre exemplu, când tatăl încredinţa fiului cheile maşinii sau ale casei fiului, era un semn de recunoaştere a maturităţii acestuia. La fel în cazul unui cuplu, schimbul de chei personale era semnalul clar că relaţia începe să devină serioasă. Prin urmare, un obiect extrem de dorit, de păstrat, chei mai mari şi mai mici unite strâns într-un breloc, uneori pierdute, uitate în locuri greu de imaginat, căutate cu sisteme sofisticate de la microchip la şedinte de psihanaliză. Adio. Va fi de ajuns o amprentă înregistrată pe „panoul de acces în casă”, retina ochiului instalată pe „vizorul de la intrare”. Curaj! Rămâneţi cu toţii în aşteptarea momentului maturităţii când părinţii sau cei de care sunteţi îndrăgostiţi vă vor permite să vă instalaţi coordonatele propriei retine în sistem. Compact Disc Există o statistică în ceea ce priveşte pierderea de timp în viaţa unui om făcând suma secundelor care devin minute, ore, zile. Pare că risipim săptămâni greşind o adresă, luni aşteptând mijloacele de transport în staţii şi aproape o oră se duce încercând să scoatem CD-urile din foiţa de plastic atât de ermetic închisă. Se chinuie omul cu unghiile, dinţii, în fine foarfeca sau cuţitul. Ei, bine, o anchetă extrem de „serioasă” a dus la descoperirea unui fapt incredibil: la magazinele Barnes&Noble din New York de doi ani de zile cu un singur dolar poţi cumpăra un obiect micuţ care îţi despachetează CD-ul în doar două secunde. Prea târziu. Viaţa Compact Disc-ului a ajuns la final. Şi când te gândeşti că mulţi dintre noi încă mai plângem pe resturile discului de vinil! Biblioteca Mai întâi a dispărut EXPEDIT, pe urmă fratele lui, Billy. Au lăsat un gol extrem de jenant pe pereţii camerelor, în special ale sufrageriei, loc unde „se expune” dintotdeauna nivelul de cultură. Cu cât mai multe rafturi, cu atât mai multe cărţi, deci cunoaştere. IKEA a semnat actul de deces al bibliotecii personale. Ani de zile a existat în casele fiecăruia dintre noi şi a dat naştere diferitelor personaje: intelectualul snob care avea doar cotoarele cărţilor, producătorul care comanda tone de cărţi ieftine, cele la preţ redus, vândute ataşate la un ziar, mica burghezie din oraş care adora să îşi expună volumele în funcţie de culoare. Adio. Peste zece ani, vom avea un kindle, un cub, un dispozitiv de forma şi grosimea unui portofel care va atrage atenţia că în casa noastră se citeşte. Iar pe pereţi? Esenţa: Peretele însuşi. Monedele Nici măcar Rudy Giuliani, primarul-şerif care se lăuda că a curăţat New York de oamenii fără adăpost şi de cerşetori, nu ar fi fost în stare să inventeze un sistem atât de radical ca cel pe care îl prevede viitorul: abolirea monedelor. Nu va mai exista „mărunţişul”. Câte o bancnotă ici şi colo pentru cei pasionaţi de aşa ceva, dar vor fi categorisiţi drept nostalgici anacronici care încă nu ştiu să facă diferenţa între discul de vinil şi sistemul download. Stăpâne peste toate amintirile, vor guverna cardurile electronice de credit. Plăţile se vor face prin intermediul unei aplicaţii care ne va sustrage suma din cont anunţându-ne operaţiunea printr-un simplu şi discret bip. Cine vrea să ajute oamenii sărmani va trebui să transfere suma dorita pe aplicaţia acestora. Dar cu atâtea instrumente hi tech şi conturi electronice, ce sărman va mai fi acela? Ţigara A încercat şi Italo Svevo prin personajul său cel mai cunoscut, Zeno. Dar ţigara renăştea de fiecare dată din propriul ei scrum. Au încercat şi alţii mai practici, înlocuind-o cu aşa-numita „ţigară electronică”, dar după câteva săptămâni în care se vedeau cupluri disperate cu încărcătoare în diferite culori, invenţia a pierdut din interes. Ţigara va fi ucisă nu de tehnologie, ci de lege. În numele sănătaţii publice. Parcurgând această listă, ajungând aici, în sfârşit, votez pentru dispariţie. Fără remuşcare, fără nostalgii. Senină, din dragoste şi grijă pentru plămânii fiecăruia dintre noi. Cecurile Carnetul întreg, instrucţiunile pentru completarea corectă a lor, în litere şi în cifre, destinatarul, cu semnătură şi ştampilă, făcut să circule. Să circule? Nici vorbă. Sunt pe cale de dispariţie ireversibilă. Ceva colecţionari vor păstra cele necompletate sperând că într-o zi vor avea o valoare. Dar în cele din urmă, asemenea bancnotelor, vor fi doar simplă, banală şi inutilă hârtie. Timbrele Cu excepţia colecţionarilor, niciun copil din 2025 nu va avea parte de discutabila plăcere de a linge spatele unui dreptunghi colorat de hârtie pentru a-l lipi pe un alt dreptunghi, de data asta mai mare, dar tot din hârtie. Nimeni nu va mai trimite o scrisoare, nici măcar băncile, societăţile de servicii, utilităţi, administraţiile fiscale. Nu vor mai fi oficii poştale, poştaşi şi cutii. Dar mai ales va dispărea timbrul. Ţinând cont că pier şi monedele, putem spune adio şi puţinelor magazine de numismatică şi filatelie. Rămâne posibilitatea de a cumpăra totul online şi de a-ţi vedea marfa transportată prin intermediul unei drone. Biletul de tren Trenul Leonardo Express, de la gara Termini la aeroportul Fiumicino, Leonardo da Vinci. În vagonul numărul trei împreună cu mine un străin, un bătrânel şi un soldat care îşi critică de zor iubita la telefon. Trece un controlor-femeie. Biletele trebuiau compostate la urcare. Nici bătrânelul nici străinul nu cunoşteau această obligaţie stranie. Sunt iertaţi. Controloarea ascultă cu „urechea periferică” discursul aspru şi autoritar al soldatului. E foarte iritată. Îi cere biletul la control. Nici el nu l-a compostat. Zâmbind îi dă o amendă de 50 de euro. Peste zece ani nu va mai exista biletul de tren. Şi nici posibilitatea de a te răzbuna. Fiindcă nici controlori nu vor mai fi. Telefonul mobil Pare absurd, dar şi acestuia îi vom spune adio. Va exista un mobil care se va deschide şi se va transforma în tabletă care, la rândul ei, va deveni ecran tv. Toate într-un singur obiect nedefinitivat deocamdată, purtând un nume greu de imaginat. Uneori va sta pe perete, alteori în sertar sau buzunar. Dar dacă îl veţi numi doar telefon nu veţi spune mai nimic despre ce poate face. NIMICUL. Fascinantul Nimic în care toate se transformă. Izbăvitoarea deşertăciune.
Raluca Niţă | ||
