Muzica vremurilor de demult. Povestea „Peregrinilor”

Timişoara devine, pas cu pas, un oraş european care îşi întâmpină turiştii aşa cum se cuvine. În această vară, festivalurile şi happening-urile stradale s-au ţinut lanţ şi, cu multe ocazii, atenţia spectatorilor sau trecătorilor a fost atrasă de o muzică ale cărei acorduri nu s-au mai auzit, între zidurile bătrânei cetăţi, din vremurile trubadurilor ambulanţi.
Venind din Italia, caravanele muzicanţilor hoinari străbăteau întreaga Europă, ajungând până la Timişoara, ultima cetate importantă a Imperiului Dunărean înainte de graniţa cu Orientul. Aici, saltimbancii băteau la porţile oraşului şi erau primiţi cu bucurie, pentru că toate acestea se întâmplau demult, într-o epocă apusă când carnavalul şi spectacolul stradal erau printre puţinele distracţii ale oamenilor de rând.

În vara lui 2013, o trupă de copii talentaţi a reuşit să reînvie atmosfera de demult. Pentru numeroşii italieni rezidenţi în Timişoara, a fost o reală surpriză să audă dialectul din Apulia cântat la sărbătorile stradale ale oraşului sau pe scenele de festival ale acestei veri. Au aflat, apoi, că aceşti copii, şase la număr, care cântau Saltarello şi Pizzicarella la instrumente ciudate, îmbrăcaţi după moda altor vremuri, sunt o trupă numită „Peregrinii”, şi că aceşti foarte tineri muzicieni au ales să ilustreze istoria Banatului.
Jacqueline şi Lucas Kohl, Carla şi Andreas Cristea, Ioana Poştaru şi Fabian Galiş sunt elevi la liceele „Nikolaus Lenau” şi „Carmen Sylva” din Timişoara. Cea mai mică e Clara, clasa I, iar cei mai ʻmariʼ sunt în clasa a VII-a. Cu toţii învaţă muzică la Şcoala de Artă, dar ceea ce i-a făcut cunoscuţi a fost stilul de muzică, faptul că sunt multi-instrumentişti, dar şi contrastul care face impresie la public: stilul de muzicanţi de modă veche, menestreli care dansează pe picioroange şi cântă pe monociclu, în contrast cu virtuozitatea interpretării unor piese clasice la pian, de către aceiaşi „actori”.
„«Peregrinii» au găsit o ʻfelieʼ neocupată pe scena muzicală de la noi – spune Robert Kohl, muzician şi profesor de ghitară, tatăl a doi dintre foarte tinerii artişti din trupă. Ei cântă ceea ce se numeşte Word Music, dar muzica lor e legată de istoria Banatului, de la dansuri medievale, cântece din vremea turcilor şi valsuri nemţeşti, până la muzica românească interbelică sau Tarantelle ale artiştilor ambulanţi italieni”.
Pe scenă se parcurge traseul cronologic: dansuri medievale din timpul când Timişoara era o cetate importantă a Regatului Maghiar, apoi cântece otomane din vremea stăpânirii turceşti, melodii baroce de secol optsprezece, valsuri şi motive muzicale din „La belle époque”, cântece ale etniilor din Banat, melodii româneşti şi germane interbelice.

În această vară „Peregrinii” au făcut senzaţie, fiind aplaudaţi de un public numeros, iar copiii au prins curaj, fiind din ce în ce mai motivaţi. Calitatea interpretării a crescut, iar repertoriul s-a îmbogăţit. O mână de ajutor binevenită o dă Sergiu Galiş, jurnalist şi istoric, care de mulţi ani se ocupă de istoria Timişoarei şi a Banatului, şi care e şi tatăl unuia dintre copiii din trupă: „E grozav că îşi petrec timpul cântând şi nu jucându-se jocuri video şi cred că le place mult să fie pe scenă. În plus, faptul că trebuie să răspundă la telefon solicitărilor de concerte atât la Timişoara cât şi în alte oraşe e o surpriză, poate că nu m-am aşteptat să devină cunoscuţi atât de repede”.
Au fost, fireşte, şi situaţii în care concertele au mers nu tocmai bine. Un prelungitor electric defect a stricat sonorizarea în timpul unui concert în „Piaţa Unirii”. Un alt accident, de care astăzi „Peregrinii” fac haz, a fost la un pas să anuleze concertul de „Zilele Aradului”: managerul muzical, Robert Kohl, a ajuns la spital după o reacţie la muşcătura unui păianjen în chiar ziua plecării spre Arad, în condiţiile în care sonorizarea depinde în mare măsură de el. Până la urmă concertul s-a ţinut în condiţii bune, iar hazul de necaz a fost legat tocmai de cântecul Pizzicarella, asociat prin tradiţia medievală de înţepătura unui… păianjen: în vechime, era considerat un dans curativ, menit să alunge durerea provocată de veninul insectelor.

În prezent, odată cu începerea şcolii, copiii din trupa Peregrinii şi-au adus aminte că trebuie să se obişnuiască din nou cu băncile din clasă, nu doar cu scena. Însă acum au şi alte materii preferate, nu doar muzica şi istoria, iar povestea lor continuă.

Afrodita Carmen Cionchin
(nr. 10, octombrie 2013, anul III)