Antonio Batani: Grand Hotel Italia, visul meu pentru Cluj-Napoca

Italieni în România, povestea unei activităţi antreprenoriale cunoscute şi nu prea. De la sectorul manufacturier la cel al lemnului, de la agricultură la siderurgie, industrie automobilistică, energie, instalaţii etc., numele unor companii italiene mari şi mici care activează în România numără vreo cîteva mii. Dar există şi cazuri mai puţin cunoscute şi domenii de activitate mai puţin evidente – deşi reprezintă cu brio ipostaze absolut „italiene”, precum turismul şi bucătăria rafinată –, care subliniază ceea ce Italia e în stare să facă atunci cînd investeşte pasiune, competenţă, clarviziune. Ca în cazul pe care vi-l prezentăm.

Acel vizionar, futuristic „vîrf de deal”

„Pe vîrful acela de deal s-ar potrivi un hotel: cel mai frumos hotel din oraş”. Cluj-Napoca, sfîrşitul anilor ’90: Antonio Batani, nume marcant al marii industrii hoteliere italiene, este de-al casei în capitala Transilvaniei unde, imediat după căderea zidului Berlinului, selecţionează personal pentru hotelurile sale din Romagna. Pasiunea pentru domeniul hotelier şi pasiunea creativă de a construi îl însoţesc pretutindeni, dar în vreme ce nimeni nu reuşeşte să vadă în România acelor ani decît mizerie şi înapoiere, flerul adevăratului întreprinzător adulmecă posibilităţile de dezvoltare care, în foarte scurt timp, nu vor întîrzia să se manifeste – în special în acele sectoare ale societăţii româneşti deja pregătite pentru un astfel de pariu. Proiectul e clar: un hotel de lux, adică un Grand Hotel Italia de cinci stele în care să întrupeze cît mai bine ceea ce aşa-numita Belpaese ştie să exprime, şi în străinătate, în materie de bucătărie şi ospitalitate.
Dacă ar fi fost după Batani, s-ar fi trecut de la vorbe la fapte. Dar, se ştie, adesea, în România (şi nu doar aici) lucrurile se lungesc şi, astfel, proiectul născut la sfîrşitul anilor ’90 reuşeşte să capete formă după aproape zece ani. „Pentru a avea suficient teren pentru hotel – povesteşte Antonio Batani – a trebuit să cumpăr pămînt de la aproximativ 40 de proprietari. Într-adevăr, regimul politic nu dădea cetăţenilor români dreptul să deţină terenuri mai largi de 6 metri şi mai lungi de un kilometru, tocmai pentru a împiedica fizic pe oricine să construiască hoteluri. Aşa că am putut începe să construim abia în 2009, şi să inaugurăm în 2011”. Dar a meritat efortul: „Astăzi Grand Hotel Italia nu are rivali, este cel mai mare şi mai luxos hotel din Cluj. Futuristic, aş spune: 187 de camere elegante pe nouă nivele, cu o minunată panoramă asupra oraşului, un centru pentru reuniuni cu 14 săli de meeting şi altele mai mici pentru grupuri de 10 pînă la 1000 de persoane, restaurant pentru recepţii, nunţi şi banchete pînă la 700 de persoane, restaurant à-la-carte cu rafinamente ale bucătăriei italiene şi internaţionale. Cifre şi calităţi pe care, prin aceste părţi, numai noi le avem”.
Flerul unui adevărat întreprinzător: iată de unde porneşte Grand Hotel Italia din Cluj: „Pe-atunci – povesteşte Batani –, erau foarte multe afaceri italiene prin aceste locuri (în prezent mulţi s-au mutat altundeva) şi alte mari nume ale industriei europene îşi făceau planuri în legătură cu acest oraş (unde, pînă în urmă cu doi ani, se găsea şi un gigant ca Nokia, n.r.). Mai mult: oraşul are o importantă tradiţie universitară, se vedea că va avea o dezvoltare de înalt nivel. Îmi era limpede că trebuia să ofer Clujului, în domeniul hotelier, servicii de tip internaţional, un loc pentru întîlniri unde să se discute şi să se facă afaceri, unde să se organizeze meeting-uri, dar şi evenimente. Şi nu doar pentru business. De exemplu, am aflat că în România nunţile sînt o treabă serioasă: 60% din ele au între 250 şi 400 de invitaţi, iar restul niciodată mai puţin de 150”. Însă există şi un alt sector spre care acest întreprinzător a ştiut să privească în vremuri cînd obtuzitatea multora n-ar fi putut să-şi imagineze nici măcar o zecime din dezvoltarea de astăzi a ţării: organizarea de reuniuni. „Mari companii farmaceutice, universităţi, grupuri de cercetare vin la noi pentru congrese medicale, foarte frecvente, pe lîngă, bineînţeles, conferinţele şi întîlnirile dedicate formării profesionale organizate de numeroase firme. De altfel, tocmai pentru lumea business-ului am conceput «micul dejun în stil italian», care atrage în fiecare zi mulţi oameni de afaceri cărora le place să combine munca lor cu deliciile bucătăriei noastre”.

Romagna, vechea tradiţie dă întotdeauna bune rezultate

Se ştie: cînd e vorba de lucruri importante, nu improvizezi. La fel este şi pentru Antonio Batani, astăzi proprietar – împreună cu familia – al Select Hotels Collection, un lanţ prestigios care se laudă cu 12 hoteluri (4 de cinci stele, 6 de patru stele, 2 de trei stele) unde lucrează aproximativ 700 de persoane. Nu lipsesc nume foarte mari: unul pentru toate, Grand Hotel Rimini, simbol al turismului pe Riviera din Romagna şi adevărat „monument” naţional, imortalizat de marele Federico Fellini.
Dorinţă de muncă, modestie, pasiune, curaj, tenacitate şi mare fler: iată ingredientele unei vocaţii de întreprinzător care porneşte de demult. Şi de jos, ca aproape întotdeauna. Promoţia anului 1936, născut în Bagno di Romagna, Antonio Batani soseşte la Cervia împreună cu familia puţin după împlinirea vîrstei de 14 ani. Tatăl, Sante, îşi cîştigă pîinea ca zidar, în timp ce Tonino se duce să muncească în Elveţia unde cîţiva consăteni îi găsesc de lucru ca ospătar în zona Saint Moritz. Aici Batani acumulează experienţă şase ani de zile, pînă cînd tatăl lui, observînd dezvoltarea turistică de pe coasta adriatică, îl sfătuieşte să se întoarcă pentru a întreprinde ceva pe cont propriu. Şi astfel, în 1957, la doar 21 de ani, Tonino închiriază „Delia”, un hotel de două stele cu şaisprezece camere, simplu dar curat, unde se mănîncă bine şi se cheltuie puţin. La sfîrşitul fiecărui sezon, timp de cinci ani de zile, tînărul Batani frecventează şcoala de hotelieri, apoi, în 1967, se căsătoreşte.
O a doua cotitură are loc odată cu achiziţionarea unui teren spre Pinarella şi construirea Pensiunii Batani, un hotel de două stele cu 32 de camere. Dar adevăratul salt se numeşte Hotel Universal: pentru clienţii săi, Batani îşi doreşte faleza şi panorama Mării Adriatice, aşa încît, nu fără suferinţă, vinde pensiunea şi cumpără Hotelul Universal, apoi foarte apropiatul Beau Rivage, apoi cele două pensiuni Niagara şi Barbara aflate în spatele celor două hoteluri. Cu o intenţie precisă: să demoleze cele patru stabilimente şi să construiască unul singur, elegant, foarte modern, cu tot confortul. Acesta este Hotelul Universal de patru stele, cu 120 de camere. Acum, activitatea lui Batani de întreprinzător în domeniul turistic ia avânt în stil mare. Achiziţii, administraţii, construcţii, restructurări se succed într-un ritm accelerat: Hotel Diplomatic, Hotel Gallia, Hotel Aurelia, Hotel Doge, Mare şi Pineta... Ca să nu-i lipsească nimic, la sfîrşitul anilor ’90 cumpără la Acquapartita, satul de origine al mamei sale, circa treizeci de hectare de teren la 800 de metri altitudine, cu multă pădure şi un mic lac: acolo construieşte Hotel Miramonti, de patru stele, cu 62 de camere. Apoi, în centrul localităţii Milano Marittima, vine rîndul demolării şi reconstruirii Hotelului Palace, cu 130 de camere, unicul de cinci stele construit pe Riviera adriatică în ultimii cincizeci de ani. Şi, aşteptînd să concretizeze viitoare importante proiecte, tuşa de excelenţă a unui adevărat maestru: în 2007, Batani cumpără Grand Hotel Rimini, sacru pentru Fellini şi nu numai, care face onoare grupului Select Hotels Collection, un grup de vîrf al activităţii antreprenoriale din domeniul turistic hotelier.

„O mare familie”

Nu doar hoteluri, ci şi familie. Din căsătoria lui Antonio Batani cu doamna Luciana s-au născut Gianni (1968), Cristina (1972) şi Paola (1978), şi ei activi pe urmele tatălui, îndrăgostit de familie şi de respectivul concept nu doar în propria-i casă, ci şi la serviciu: „Fiecare hotel este o familie”, spune Batani, care ştie să obţină de la angajaţii lui ce doreşte pentru că, la rîndul lui, ştie să le ofere ce aşteaptă ei. Aşa este şi în România: „Românii ţin la noi – povesteşte el – am cutreierat toată Europa şi România este o excepţie fericită: aici sîntem într-adevăr bine primiţi. Bineînţeles că nu strică să fim prudenţi, dar vă asigur că România ne oferă mari satisfacţii – inclusiv faptul că aici lumea plăteşte, şi plăteşte imediat”.
Un succes mai mult decît meritat: să pariezi pe România înseamnă să fi sesizat resursele şi posibilităţile acestei ţări nu doar în planul dezvoltării, ci şi în cel al bogăţiei turistice. Cluj-Napoca, capitală a Transilvaniei, legată de un aeroport internaţional funcţional, este o bază excelentă pentru a vizita atît nordul României (în special bisericile de lemn din Maramureş şi mănăstirile pictate din Bucovina), cît şi centrul ţării (cu bijuteriile din Sighişoara şi Sibiu, pentru a da numai două nume dintre numeroasele locuri extraordinare). Grand Hotel Italia din Cluj, la doar 5 minute de centrul istoric şi aproape 20 de minute de aeroport, este un popas de neratat. Şi, cireaşa de pe tort, cu preţuri extrem de accesibile. Sîngele – de romaniol – apă nu se face.

Giovanni Ruggeri
Traducere de Cerasela Barbone
(nr. 4, aprilie 2014, anul IV)