Restituiri culturale. Virgil Birou, un „Sadoveanu al Banatului”

„Virgil Birou este primul scriitor român din Banat care a scris opere, creaţii literare de valoare naţională. A fost calificat ca fiind un Sadoveanu al Banatului”. (Nicolae Danciu Petniceanu)

Prin preţioasa colaborare a regizorului Victor Popa, propunem în acest număr o evocare a scriitorului bănăţean Virgil Birou, realizată de fiul acestuia, ing. Ionel Birou, şi de prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu, fondatorul Societăţii literar-artistice „Sorin Titel" din Banat. Materialul video a fost înregistrat în 2003 la Timişoara şi cuprinde o semnificativă galerie foto din colecţia familiei Birou, ca şi importante mărturii din colecţia radio 1965.

Virgil Birou s-a născut în satul cărăşean Ticvaniu Mare, fiind al treilea fiu al lui Iuliu şi Mariei Birou. Tatăl său era învăţătorul comunei. A mers la şcoală mai întâi în comuna natală, apoi la Dumbrăviţa. Liceul l-a urmat la Lugoj şi la Oraviţa. În 1924 începe Facultatea de Mine din cadrul Politehnicii din Timişoara, iar în 1930 obţine diploma de inginer. După terminarea facultăţii, se angajează la Întreprinderea Minieră Anina, unde lucrează timp de doi ani.
Debutează publicistic în 1932 la revista timişoreană „Vrerea”. Va urma o perioadă extrem de prolifică sub profil publicistic, prin colaborarea cu numeroase publicaţii locale şi naţionale. În paralel, inginerul Virgil Birou lucrează la Serviciul Tehnic al Primăriei Municipiului Timişoara (1932-1938). Din 1938 lucrează ca inginer la Uzina Electrică din Timişoara, post pe care îl va ocupa până la sfârşitul vieţii.
Numele lui Virgil Birou a fost aşadar legat atât de mişcarea culturală, cât şi de viaţa economică din Banat. În 1936 a devenit membru al Societăţii Scriitorilor Români din Banat, iar din 1941 până în 1944, preşedintele ei. În 1945, devine membru al Societăţii Scriitorilor Români din Bucureşti.
În 1941 a organizat prima Expoziţie a Cărţii, Artelor Plastice şi Grafice din Banat, iar doi ani mai târziu, în calitate de preşedinte al Camerei de Muncă din Timişoara între anii 1941-1943, a organizat Săptămâna bănăţeană la Bucureşti şi prima Expoziţie a produselor meşteşugăreşti din Banat.

În literatură, a debutat în anul 1940 cu volumul de reportaje intitulată Oameni şi locuri din Căraş (cu fotografii originale făcute de autor) – ediţia I, 1940, Editura Astrei bănăţene, Timişoara. În 1941, a publicat Năzuinţe şi realizări. Etape din vieaţa culturală bănăţeană. În 1944, au văzut lumina tiparului Crucile de piatră de pe Valea Căraşului şi Poezia nouă bănăţeană, o selecţie antologică a patru poeţi tineri din regiune: Pavel Bellu, Alexandru Jebeleanu, Petru Sfetca şi Petru Vintilă. În 1946, a publicat Oglinda lui Moş Ion Stăvan, o nuvelă apărută pentru prima oară în „Revista Fundaţiilor Regale” nr. 6, iunie 1945.
Reluând o idee folosită în nuvela Ghiorghi Raţă face revoluţie, publicată cu titlul schimbat de redacţie în „Revista Fundaţiilor Regale” nr. 1, ianuarie 1942, Virgil Birou a realizat într-o viziune realistă romanul Lume fără cer publicat în 1947. Teatrul desfăşurării acţiunii este Anina dinainte şi din timpul Primului Război Mondial. Până la sfârşitul prematur din 22 aprilie 1968, va mai apărea un volum de reportaje, Drumuri şi popasuri bănăţene, 1962.

„Cum se explică faptul că dumneavoastră, inginer de profesie, aţi îmbrăţişat literatura?
Pot să afirm că tocmai profesiunea mea de inginer de mine mi-a îndrumat paşii în această direcţie. Ca miner, am cunoscut bine pământul bănăţean, atât în întinderile sale, cât şi în adâncuri şi am trăit nemijlocit în încântătorul peisaj generator de cântece, deci de frumos. Am privit îndelung şi oamenii de aici. Cele văzute şi trăite au lăsat urme neşterse în sufletul meu”. (Virgil Birou).



Pentru a vizualiza materialul video, clicaţi pe oricare din imaginile de mai jos.

(nr. 6, iunie 2015, anul V)