La San Felice Circeo, pe urmele lui Ulise

Să merg?! Să nu merg?! À pied… sau cu maşina? Şi dacă e departe? Nu-mi place să mă sufoc în maşină – aerul condiţionat nu ne este un bun aliat… sic! Rupând petalele unei flori ca pe vremea iubirilor copilăreşti, încercam să las hazardului decizia de a pleca într-o plimbare cu gust de expediţie. Şi iată-ne la drum, dis-de-dimineaţă. Locul spre care ne îndreptăm îl vizitasem cu o vară în urmă dar din alte motive, mult mai frivole. Deşi nu sunt o fanatică a apei sărate şi a înotului (mi se trage poate de la ieşirile din matcă ale râului Trotuş din 2005), totuşi splendoarea plajelor acestui loc m-a atras ca un magnet. Atâta spaţiu public la dispoziţia noastră şi panorama m-au cucerit de la primul pas. De astă dată, schimbăm însă registrele.

Ne aflăm în Italia, Regiunea Lazio, la circa 100 km sud de Roma, unde în provincia Latina se găseşte localitatea San Felice Circeo. San Felice Martire – Sfântul Felice Martir este practic patronul spiritual al locului, iar partea a doua a numelui, Circeo, desemnează un munte care coboară în Marea Tireniană. Pentru cei care încă nu au realizat legătura, originile acestui nume derivă de la poziţionarea legendei, şi a relaţiei dintre Ulise şi vrăjitoarea Circe, tocmai pe acest munte.
Ajunşi la poalele muntelui începe adevărata confruntare. Numărul serpentinelor se ridică graţios deasupra noastră. Am putea continua pe jos plimbarea, însă traseul tip cărare nu-l cunoaştem, iar să sfidăm abilitatea şoferilor ocupând marginea şoselei, nu ne încumetăm. Aşa că mă agăţ de întăritorul cu gust de lămâie şi-mi proptesc nasul pe geam în vreme ce motorul croncăneşte sub presiunea altitudinii.
Serpentinele urcă printre măslini şi dafini până la întâlnirea cu o platformă bine poziţionată ce serveşte drept parcare. În sfârşit, ne debarasăm de maşină şi savurăm aerul plăcut al muntelui îmbibat cu mirosul mării. În câţiva paşi ajungem în vârf, unde o cruce de lemn este punct de referinţă pentru o minunată panoramă. Aaa… uitasem camera, dar cineva se îngrijeşte şi de asta.

O privire panoramică, între prezent şi trecut

Teritoriul acestei localităţi se împarte în două: promontoriul şi partea plată. Promontoriul (practic muntele) văzut dinspre Anzio are aspectul unui uriaş întins cu burta la soare, iar dinspre Gaeta seamănă cu o insulă. Vocile antichităţii susţin că într-adevăr Circeo a fost o insulă – Insula Eea. De la înălţimea de 541 m, altitudinea maximă a muntelui, în seninătatea acestui cer peninsular, se poate vedea la nord Cupola Catedralei San Pietro din Roma, iar la sud Muntele Epomeno şi eternul Vezuviu. Circeo se oglindeşte în mare, este de-a dreptul uimitor cum acest munte se contopeşte cu Marea Tireniană. Partea aşa-zis plată este locuită de circa 8.400 de sanfelicieni, considerată centrul istoric al localităţii şi situată la 98 m deasupra mării. Localitatea se înalţă pe versantul oriental al Muntelui Circeo. Privită de sus, aceasta se sfârşeşte într-o lungă îmbrăţişare cu marea, favorizată de portul maritim San Felice şi de învecinarea cu alte două oraşe maritime, Sabaudia şi Terracina.
Localitatea San Felice Circeo, astăzi una dintre cele mai importante staţiuni balneare ale Mării Tireniene, îşi leagă începuturile de vremea omului de Neanderthal, ale cărui amprente arheologice au fost descoperite de profesorul Alberto Carlo Blanc, care şi-a început cercetările paleontologice în 1936. În epoca pre-romană Regiunea Lazio era ocupată de populaţii protolatine care se ocupau cu  păstoritul şi agricultura. Pe urmele lor au călcat mai târziu sabinii şi etruscii, aceştia din urmă fiind consideraţi fondatorii oraşelor vecine, Terracina şi Velletri. Cum orice început are şi un sfârşit, populaţiile etrusce s-au văzut ameninţate, locul lor fiind ocupat de volsci.
Circeo era cunoscut încă din vechime drept un important centru comercial pentru navigatorii străini, poziţia geografică facilitându-i comerţul pe Marea Mediterană, ceea ce i-a adus prosperitate chiar şi în vremuri grele. A venit apoi rândul foceilor să se bucure de aceste pământuri. Foceii, veche populaţie de origine greacă, au contribuit nu doar la dezvoltarea economică, ci şi la consacrarea prestigiului acestei localităţi. De ce? Pentru că ei au fost cei care au creat spaţiul necesar dezvoltării legendei cu Ulise şi vrăjitoarea Circe. Tot ei au inventat şi poveştile despre presupuşii fii rezultaţi din relaţia celor doi. Sau poate sunt reale… după cum susţin turiştii.
De-a lungul timpului, precedând epoca invaziei turistice moderne, San Felice Circeo a cunoscut gloria romană, invaziile barbarilor, bătăliile navale, ducate, furtuni politice, etc. În centrul istoric al oraşului au rămas mărturie zilelor noastre construcţiile realizate de cavalerii Templieri. În cimitirul oraşului îşi odihnesc osemintele importanţi oameni de spectacol – Anna Magnani, Marcello Fondato, Alberto Lupo sau George Weller. Acesta din urmă a fost primul jurnalist care a vizitat Nagasaki după lansarea bombei atomice în 1945 şi a descris acest dezastru.

Obiective turistice şi culturale

Versantul meridional al muntelui concentrează un impresionant număr de peşteri. Importanţa lor este demonstrată de faptul că acestea au constituit subiectul studiului şi descoperirii vestigiilor care au dus la stabilirea vârstei muntelui. Astfel, Peştera Guattari l-a adăpostit pe omul de Neanderthal, fiind găsite aici, de către profesorul Blanc, în 1939, un craniu uman şi fosile de rinocer, cal şi cerb. O altă peşteră numită Fossellone are o vechime de 50-60.000 de ani şi a dat la iveală indicii despre hrana şi focul de care s-au servit atât omul de Neanderthal, cât şi Homo Sapiens. Curioasă este Peştera Spânzuratului, care îşi trage numele de la o stalactită în formă de om. Mai putem enumera Peştera Albastră, Peştera Caprelor, Peştera Liliecilor, peşteri la care se poate ajunse pe mare, adică pe un traseu subacvatic.
Ieşită din tipar este Peştera vrăjitoarei Circe, care conţine o parte a Odiseei lui Homer. Legenda spune că această nimfă, vrăjitoare sau chiar zeiţă (cum este numită de unii pasionaţi ai genului), putea transforma inamicii în animale servindu-se de anumite poţiuni magice. Aceasta a fost şi soarta unor membri ai echipajului lui Ulise, au fost transformaţi în porci. Pornit să-şi salveze oamenii, eroul are parte de sprijinul zeului Hermes, care îi explică cum să evite înşelăciunea vrăjitoarei. Şi cum totul e bine când se termină cu bine, Ulise îşi salvează prietenii, dar îşi prelungeşte şederea de dragul frumuseţii acelei făpturi. Gurile băştinaşilor susţin că în urma acestei relaţii au rezultat şi copii, dar în Odiseea nu este precizat nimic.
Am putea vizita şi alte obiective importante, dar de aici din vârf avem posibilitatea de a cuprinde marea majoritate a acestora într-o superbă imagine panoramică. Astfel, jos, putem zări vârfurile unor vechi turnuri costiere, inclusiv cel al Farului. Dintre ele, Torre Paola este unul dintre cele mai cunoscute şi vizitate obiective. A fost ridicat de Paul al III-lea în secolul al XVI-lea drept fortăreaţă pentru a respinge asalturile piraţilor. Alte exemple sunt: Torre del Faro (Turnul Farului), construit de Pio IX în 1886 cu inscripţia „Pro salute navigantium”, Torre Moresca care a fost dărâmat, mărturie a existenţei sale fiind doar fundaţia, Torre Cervia, Torre Fico – fiecare cu propria poveste gata de a fi transmisă mai departe prin elementele arheologice care au ieşit învingătoare în lupta cu timpul.
În apropierea zonei Crocette sunt Zidurile Ciclopice – resturi ale unor ziduri poligonale de prin secolul al Vl-lea î.H., iar în mijlocul lor se înalţă o cruce care se deschide spre o perspectivă superbă a golfului până la Gaeta şi Ischia.
Pentru pasionaţii de natură, indicat este traseul Parcului Naţional Circeo (Parco nazionale del Circeo). Instituit în 1934, cuprinde, între Anzio şi Terracina, o pădure, promontoriul Circeo, lacurile pontine şi o parte insulară (Zannone). Parcul se întinde pe o suprafaţă de circa 8.500 de hectare, având peste 25 de specii de păsări printre care şi unele extrem de rare, precum Falco Pellegrino (şoimul pelegrin), Falco Pescatore (şoimul pescar), l’Aquila di Mare (vulturul de mare). În pădure sunt mistreţi, căprioare, vulpi, iepuri, reptile şi elemente de vegetaţie mediteraneană. Despre căprioare aş putea să vă spun că în nopţile târzii de vară părăsesc ascunzişul pădurii, oferind turiştilor întârziaţi în drumul spre mare un spectacol de mare sensibilitate. Spre bucuria mea, întorcându-ne de la o nuntă, pe strada ce leagă Sabaudia şi San Felice, am văzut câteva căprioare venite până la marginea drumului, probabil atrase de lumina farurilor. Un spectacol natural recomandat mai ales copiilor!

„Il Cristo del Circeo”, statuia de sub apă

Nu despre nenumărate feluri de paste cu fructe de mare vreau să vă vorbesc, ci despre o particularitate cu aspect religios a portului turistic San Felice Circeo. Este numită „Il Cristo del Circeo” (Cristos din Circeo), statuia de bronz care înfăţişează chipul Mântuitorului şi veghează la liniştea apelor. Statuia înaltă de 1,80 metri este ancorată pe o bază de beton armat înaltă de aproximativ 1 metru şi cântăreşte în jur de 3500 kg. Deosebit este faptul că această statuie se găseşte la 18 metri adâncime, sub apă. În cadrul unei ceremonii, la 5 ianuarie 1992, statuia a fost binecuvântată de episcopul locului şi aşezată în biserica San Felice Martire până la terminarea pregătirilor pentru imersiune, dar şi pentru a fi vizitată de membrii comunităţii.
Lucrările de stabilizare a statuii sub apă au fost realizate de scafandrii pontini cu sprijinul diverselor asociaţii şi comunităţi creştine. Pe 25 aprilie, în acelaşi an, statuia a fost scufundată în apă la o milă distanţă de port, fiind considerată noul simbol marin al localităţii San Felice Circeo. De pe muntele vrăjit de Circe se poate observa „amprenta” statuii, dată de semnalele care îi corespund la suprafaţa mării. Desigur, suprafaţa respectivă este interzisă pescuitului şi ancorajului, dar asta nu-i împiedică pe cutezătorii bine pregătiţi să lase o rugăciune la poalele statuii. Pe lângă rolul de a veghea la liniştea apelor şi siguranţa pescarilor, statuia a jucat un rol simbolic important şi în viaţa unor tineri care şi-au început noua călătorie în doi cu oficierea căsătoriei la statuia lui Cristos din apă.
De remarcat este şi sărbătoarea religioasă Santa Maria della Sorresca. Se pleacă în procesiune de la biserica San Felice Martire, purtând pe umeri statuia Fecioarei Maria până la Sabaudia, pe Lacul Paola (Lago di Paola). Destinaţia este anticul sanctuar al Fecioarei Maria. Convoiul ceremonial luminat traversând lacul oferă atât turiştilor cât şi locuitorilor emoţii de neuitat.
Port, staţiune balneară, parc naţional, munte sau oraş istoric. Sunt tot atâtea perspective care pot cu siguranţă satisface diversele gusturi şi interese ale turiştilor care ajung pe aceste meleaguri.

Elena Hanganu
(nr. 8, august 2012, anul II)