Scriitura „migrantă” din Italia. Corina Bebereche, debut la Salonul de Carte de la Torino

Salonul Internaţional de Carte de la Torino din acest an a adus şi un debut literar în ceea ce priveşte scriitura „migrantă” din Italia. Este vorba despre Corina Sofia Bebereche, născută în 1978 la Măcin. A ajuns în Italia în 2002, stabilindu-se la Torino, unde a început să scrie în italiană. La Standul României din cadrul Salonului şi-a lansat, în 11 mai, cartea de poveşti intitulată Cuore di Vipera (în traducere Inimă de Viperă), apărută în 2012 la Editura Sottosopra. A urmat prezentarea din 23 iunie, la Libreria Zanaboni din Torino.

Cartea s-a născut în primul rând din pasiunea scrisului, dar şi din dorinţa de a lăsa ceva în urma mea. Am scris-o gândindu-mă la copii, care sunt bucuria noastră. Văzându-i minunându-se în timp ce ascultă o poveste, observând zâmbetele lor gingaşe, cel mai mare dar pe care ni-l pot oferi.
Volumul cuprinde 15 poveşti ilustrate, care se adresează atât celor mici, cât şi celor mari: Cuore di Vipera (Inimă de viperă), Tremani (Treimâini), La madre del Sole e Allodola (Mama Soarelui şi Ciocârlia), Il volto del piccolo grande uomo (Chipul micului mare om), La principessa Lacrima e la strega (Prinţesa Lacrima şi vrăjitoarea), La mendicante (Cerşetoarea), I dieci alberi (Cei zece copaci), Gina Eugina, Marusia, Il saggio coniglietto (Iepuraşul înţelept), La libellula millantatrice (Libelula lăudăroasă), La terra dei diavoli (Tărâmul diavolilor), Glabro e il bastone del re (Spânul şi bastonul regelui), La sarta e l’occhio di gatto (Croitoreasa şi ochiul de pisică), Fienile (Fânarul).

Alegerea titlului cărţii pune în evidenţia importanţa poveştii Cuore di vipera. În câteva pagini, am vrut să scot în relief influenţa negativă a protagonistei. Finalul este o scenă surprinzătoare chiar şi pentru Moartea care asistă la un deznodământ neaşteptat al celor doi protagonişti, provocat de pâinea otrăvită, aşadar o pâine care nu mai este comestibilă, care nu hrăneşte, ci ucide; pâinea fiind un aliment indispensabil pentru întreaga umanitate. Din cauză că poporul a fost „torturat” cu foamea, protagoniştii mor de „acelaşi rău”. S-a vorbit mult de Ceauşescu, însă eu am vrut să vorbesc şi despre influenţa consoartei asupra lui şi a poporului. Am scris această poveste cu speranţa ca generaţiile viitoare să nu uite de trecutul bunicilor şi părinţilor lor. Despre personalitatea Elenei Ceauşescu ar putea fi multe de zis, dar eu am ales un pasaj din ceea ce m-a marcat pe mine, fiind copil pe vremea aceea.

Cartea tratează diverse teme: iubirea, invidia, trădarea, abandonul şi ospitalitatea. Poveştile sunt călătorii ale fanteziei menite să oferă clipe de bucurie şi armonie. Ele comunică comportamente etice fundamentale, sunt pline de înţelepciune esenţială: în aceasta constă forţa lor dramatică şi universalitatea lor. Lumea cărţii este populată de animale care intră în relaţie cu protagoniştii umani, intervin în procesul de identificare şi contribuie, uneori în mod decisiv, la salvarea finală a eroului. Ceea ce dovedeşte, odată în plus, că experienţa secolelor şi a iluminaţilor înţelepţi este păstrată de poveşti, de proverbele unui popor şi de zicalelor populare.

Tremani este istoria unui om cu trei mâini, care nu sunt văzute ca o diformitate, ci ca o valoare. Tremani (numele provine de la faptul ca are trei mâini) se îndrăgosteşte de Luna, iar iubirea e reciprocă. Împreuna reuşesc să învingă invidia Ploii, chiar dacă după foarte mult timp şi multe peripeţii. E o poveste de iubire cu ţesut cosmologic, mitologic.

La madre del Sole e Allodola are linii narative interesante: naşterea şi frumuseţea ciocârliei (Allodola în italiană); călătoria în căutarea Soarelui; animalele ajutătoare; iubirea şi moartea în transformarea ei într-o pasăre, aşadar cu final pozitiv. Numele celor doi cai magici, Eroma şi Eugnas, trebuiesc citite de la coadă la cap. Oamenii de ştiinţă ar cataloga această poveste ca etiologică, întrucât narează legenda ciocârliei.

Un loc parte în economia volumului îl au cele două poveşti inspirate din realitate, Gina Eugina şi Marusia. Gina Euginaeste eroina poveştii cu acelaşi titlu, a treia fiică a unei familii sărace. Naşa de botez a părinţilor îi invită într-o seară şi le face rău. Din acel moment părinţii se schimbă şi ei în rău, în mod special tatăl. În această povestire, alcoolul apare ca element destabilizator pentru familie şi, în cele din urmă, mama copiilor decide să se îndepărteze de tatăl lor, părăsindu-şi familia. Tatăl devine foarte violent, separă fetiţele, îndepărtându-le de la el. Gina, după multe aventuri, cunoaşte un prinţ care-i salvează viaţa şi, după câţiva ani, ea va face acelaşi lucru pentru el; cei doi se îndrăgostesc şi se căsătoresc. Dilema protagonistei în a-şi ierta mama sau nu, pentru abandon, se clarifică în final.
O altă poveste, tot despre abandonul părinţilor, şi de data aceasta inspirată din realitate, se intitulează Marusia, după numele protagonistei care se naşte într-o familie foarte săracă şi cu un tată căruia nu-i pasă de nimic, unica lui preocupare fiind alcoolul. Printr-o serie de conjuncturi, Marusia este adoptată de o familie fără scrupule. Mama protagonistei suferă până în final când, deşi nemaiavând nici o speranţă, îşi va regăsi fiica.
Dedic aceste două poveşti tuturor copiilor abandonaţi, cu speranţa că-şi vor ierta părinţii biologici, şi nădăjduiesc că într-o bună zi legea din România se va schimba, în aşa fel încât părinţii să aibă o ultimă şansă cu copiii pe care i-au abandonat într-un moment de... criză.

Il volto del piccolo grande uomo (Chipul micului mare om) este un omagiu adus Regelui muzicii, Michael Jackson, şi cred că fanii săi vor fi entuziasmaţi de această poveste.

Un lucru important aş mai vrea să adaug, acela că orice carte pe care o voi scrie va fi într-un fel legată de România. Spre exemplu, următoarea carte îl va avea ca protagonist pe Dracula-Vlad Ţepeş, bineînţeles într-o cheie nouă, nu doar aceea pe care o cunoaştem.

Corina Sofia Bebereche

(nr. 7, iulie 2012, anul II)