Designerul Alina Lăţan şi premiera „Anna Karenina” la Teatrul Naţional Timişoara

De ceva vreme, relaţia timişorenilor cu teatrul este una inedită. Ceva s-a schimbat odată cu apariţia Sălii 2, o sală relativ nouă pe care directoarea Teatrului Naţional Timişoara, Ada Lupu Hausvater, a avut iniţiativa să o deschidă. Decorul acestei săli are un impact puternic asupra spectatorilor. Sentimentul pe care-l încerci este de emoţie profundă. Pe de o parte, spectacolul transmite, pe de altă parte, spaţiul acestei săli este unul care aproprie, la propriu, actorii de spectatori. Şi, de aici, participarea emoţională a celui care vine la teatru este inerentă. Acum, în Timişoara, a merge la teatru a devenit parte din cotidian. Aşa cum se întâmplă, de fapt, în toate marile oraşe ale lumii. Cultura este parte din viaţa de zi cu zi. Spectatorii sunt în mare parte tineri, probabil veniţi direct de la facultate sau serviciu, locurile în sala plină de oameni sunt pe scaune obişnuite, spaţiul este mai mic, deci mai intim; în schimb, atmosfera aparent simplă a sălii capătă emoţie şi sens odată cu începerea piesei. Practic, piesa umple întreg spaţiul sălii. Şi copleşeşte până la refuz simţurile spectatorului. Delimitările dispar. Spectatorul şi actorul sunt, deopotrivă, participanţi implicaţi în derularea spectacolului.

Designerul Alina Lăţan şi colaborarea cu Teatrul Naţional Timişoara

Ceva s-a mai schimbat şi odată cu deschiderea unei serii de colaborări între Teatrul Naţional Timişoara şi Alina Lăţan, designer vestimentar. Pe Alina Lăţan am cunoscut-o cu ani în urmă. Pe atunci era proaspăt întoarsă din Franţa unde urmase un stagiu de design vestimentar la Paris. De atunci am urmărit-o pe Alina în toate stadiile ei de afirmare artistică. Artist plastic de formaţie, Alina pictează din când in când, dar în majoritatea timpului desenează costume pentru teatru. 
Alina creează mereu; de la colecţii de design vestimentar inspirate de teme franţuzeşti la minunatele costume pentru piesele puse în scena Teatrului Naţional Timişoara. Cu fiecare piesă, costumele ei sunt mai aproape de artă. Publicul vorbeşte mereu, după fiecare piesă, despre costume. Acestea au deja identitatea lor pe scenă, întocmai ca şi personajele care le poartă. 
Poate este şi meritul Alinei această apropiere a publicului timişorean de teatru. Timişorenii simt de câţiva ani o revigorare şi o relansare a Teatrului Naţional, o recuperare a identităţii acestuia. În acest context, costumele, creaţie unică a unui designer vestimentar, sunt parte din spectacolul vizual de pe scenă, atât de viu şi de nou.

De la primele proiecte-experiment, începute încă de pe băncile şcolii şi până la cea mai recentă colaborare cu Teatrul Naţional, şi anume realizarea costumelor pentru piesa Anna Karenina, Alina surprinde prin creativitate artistică. „În inspiraţia creativă urmez câteva etape bine stabilite: viziunea regizorului în primul rând, apoi analizez ceea ce-mi transmite textul  şi ţin mereu cont de conformaţia fizică a actorului ca mai apoi, prin viziunea proprie, să-i definesc o linie vestimentară, un stil”, ne mărturiseşte Alina.
Colaborarea Alinei cu lumea teatrului, deşi începută încă din vremea liceului, s-a concretizat în anul 2011 prin realizarea costumelor pentru spectacolul Teatrului Naţional Timişoara, O scrisoare pierdută în regia Adei Lupu Hausvater. Odată cu acest prim proiect realizat integral de Alina Lăţan, a urmat o serie de spectacole pentru care Alina a creat costumele: Copenhaga, regia Ada Lupu Hausvater (Teatrul Naţional Timişoara 2012), urmat de Foşnetul frunzelor, regia Alexander Hausvater (Teatrul Dramatic I.D. Sârbu, Petroşani, 2012) şi Adam si Eva, regia Alexander Hausvater (Teatrul Naţional Timişoara 2012).
Anul acesta a debutat pentru Alina printr-o colaborare la Teatrul Naţional Cluj-Napoca unde a realizat costumele pentru spectacolul cu piesa Cei doi gentlemeni din Verona, în regia Adei Lupu Hausvater. „Fiecare spectacol reprezintă o provocare. Cu cât producţia este mai mare, cu atât cresc şi responsabilităţile, iar provocarea devine fascinantă. Ador munca alături de regizori, de actori, de echipele de producţie din teatru şi de echipa din atelierul personal. Este minunat să observi evoluţia unui personaj de la text, la prima schiţă de costum, la machiaj, până la definirea lui în spectacol” , ne povesteşte Alina.

Spectacolul cu piesa Anna Karenina la Teatrul Naţional Timişoara

Spectacolul cu piesa Anna Karenina, regia Ada Lupu Hausvater, Teatrul Naţional Timişoara, este cel mai recent proiect al Alinei, „un proiect în care întreaga echipă de pe scenă şi din spatele scenei a pus mult suflet şi creativitate”, spune Alina. „Sunt onorată pentru că Ada Lupu Hausvater a ales să lucreze cu mine şi  la această producţie şi sunt fericită să fiu alături de acest «regal actoricesc», de nume mari ca şi Claudia Ieremia, Ion Rizea, Răzvan Mazilu şi întreaga distribuţie. Proiectele împreună cu Ada Lupu Hausvater şi Alexander Hausvater mi-au deschis noi perspective în lumea teatrului, fiecare experienţă şi fiecare piesă în parte reprezentând încă un pas în evoluţia mea profesională şi spirituală. Atât Ada cât şi Alexander reprezintă pentru mine exemple de profesionalism, organizare perfectă,  echilibru şi mai ales implicare”, continuă Alina.
„Anna Karenina este un proiect de suflet care m-a inspirat enorm. De mult timp îmi doream să desenez şi să realizez costume de epocă pentru o piesă de teatru. Fireşte că am urmărit o linie clasică, bine definită, de scenariu, dar am adaptat-o – prin soluţii tehnice – timpurilor noastre şi mai ales regulilor scenei de teatru, diferită de cea a prezentărilor de modă. Chiar dacă respiră un aer comun, personajele sunt diferite prin linia vestimentară a costumelor şi prin textura materialelor folosite în realizarea acestor costume. Un rol important l-au avut şi accesoriile special desenate şi realizate pentru acest spectacol: pălării, mănuşi, bijuterii, pantofi etc. Este un spectacol lucrat până în cel mai mic detaliu, de la costum la machiaj şi coafură, alături de colaboratori, de echipa de oameni minunaţi din atelierul personal şi de cea din atelierele Teatrului Naţional Timişoara, oameni la care ţin enorm, care cred în visurile mele şi care mi-au fost alături şi în acest proiect fabulos”, ne mărturiseşte Alina.

Pentru un designer-artist probabil că piesa Anna Karenina este un prilej de fericită creaţie. Este un tărâm pe care ideile creative înfloresc cel mai frumos. Anna Karenina este un personaj în primul rând frumos, cu o apariţie dramatică şi aristocrată, apariţie atât de bine încadrată în rochiile fastuoase, în mătase şi dantelă brodată, în detalii elaborate şi strălucitoare. Este, pe de altă parte, şi un personaj  obscur, total opus aparenţei opulente, un personaj pasional, tenebros şi auto-distructiv; un miez întunecat şi negru într-un înveliş fragil. Metamorfoza Annei Karenina este un spectacol vizual de costume şi decor.  Alături de regie, muzică, mişcare şi decor, costumele trec personajul de la trăiri şi spaţii externe sieşi la spaţiile necunoscute ale propriei fiinţe cu toate pulsiunile ei întunecate.  Şi cum să nu vii şi săptămâna viitoare la teatru după o experienţă vizuala atât de inedită?

Oana Grimacovschi
(nr. 6, iunie 2013, anul III)