Floarea Ţuţuianu, Dan Lungu, Vasile Ernu: „Presa italiană şi-a dat seama că avem o cultură”

„Una din oportunităţile acestei ediţii a fost reflectarea în presă a evenimentelor culturale de la standul românesc, ceea ce a atras multe conexiuni din lumea culturală italiană, de la scriitori la editori, de la jurnalişti la fotografi, de la proprietari de tipografie la oameni din organizaţii nonguvernamentale sau care se ocupă de turism. A fost un bun prilej pentru ca emigranţii români din Italia să se simtă mândri că se vorbeşte de România". Dan Lungu, împreună cu Floarea Ţuţuianu şi Vasile Ernu, ne împărtăşesc din impresiile cu care s-au întors de la Torino.



1. Ce impresii aveţi despre ediţia din acest an a Salonului de la Torino? Cum vi s-au părut evenimentele organizate şi participarea publicului?

Floarea Ţuţuianu – Am avut şansa ca prima mea participare la Salonul de Carte de la Torino să coincidă cu prezenţa României ca ţară invitată de onoare în acest an. Pot să compar cu Salonul de Carte de la Praga, de anul trecut, unde am participat. Statutul de ţară invitată este unul de vedetă. Începând cu metri pătraţi rezervaţi, până la reclamele de la metrou sau tramvaie. De la standul, foarte vizibil şi cu un design modern, până la vizita primarului oraşului Torino. Televiziunea şi jurnaliştii sunt cu ochi pe tine. Eşti în centrul atenţiei. Evenimentele au fost numeroase şi foarte variate: film, teatru, proiecţii, dar importantă a fost literatura româna. Cu un număr de 23 de scriitori invitaţi şi 22 de cărţi traduse în italiană, în ultimul an. Au avut loc lansări de carte, dezbateri, scriitori şi traducători, editori. Au fost scriitori români importanţi cunoscuţi în Italia precum Norman Manea, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, până la mai tinerii Florina Ilis, Ana Maria Sandu sau Vasile Ernu.

Dan Lungu – Cred că România a fost pur şi simplu la înălţime, luându-i prin surprindere chiar şi pe organizatori prin amploarea şi calitatea evenimentelor. Un număr record de invitaţi, flux de public, ecouri în presă, adică au existat toate ingredientele unei participări de succes, memorabile. Dacă ne gândim la faptul că acum patru sau cinci ani România se afla pentru prima dată la Salonul de Carte de la Torino şi că în scurt timp a obţinut statutul de ţară invitată, vedem eficienţa echipei româneşti care stă în spatele acestui succes. Sunt lucruri care nu vin de la sine şi presupun multă muncă şi tact.

Vasile Ernu – Sunt a patra oară la Torino şi de fiecare dată am rămas cu impresii foarte bune. Anul acesta a fost ceva mai special pentru că a fost anul în care România a fost ţară invitată, au fost mulţi scriitori români şi multe evenimente legate de România. Din ce am văzut şi auzit cred că România a lăsat o impresie bună.

2. Au fost momente memorabile sau întâlniri semnificative? Care vi se par oportunităţile cele mai importante la o asemenea manifestare?

Floarea Ţuţuianu – Pentru mine întâlnirile semnificative au fost cele din cadrul lansării volumului de versuri Nu vreau să îmbătrânesc în somn / Non voglio invecchiare nel sonno, în traducerea Angelei Tarantino, când i-am cunoscut pe Marco Cugno, Bruno Mazzoni şi Lorenzo Renzi. Marco Cugno mi-a mărturisit că îmi ştia versurile din 1998, când am avut, la Roma, o expoziţie de pictură şi grafică şi am lansat volumul Libresse oblige cu 9 poeme traduse în italiană. Mi-ar fi plăcut, desigur, să-l întâlnesc şi pe scriitorul italian Alessandro Baricco, al cărui roman Seta / Mătase tradus în română, admirabil, de Adrian Popescu, începusem să-l ştiu pe de rost.
Un salon de carte reprezintă un bun prilej de a te întâlni cu editori, traducători, jurnalişti.  Trebuie să menţionez că un rol important îl joacă traducătorii, chiar şi cei mai tineri, care încearcă şi chiar reuşesc să găsească edituri interesate de literatura română.

Dan Lungu – E imposibil să participi la tot ce s-a întâmplat acolo, dar chiar şi aşa am prins destule evenimente foarte reuşite. Dezbaterea lui Norman Manea cu Andrea Bajani, în prezenţa a câteva sute de spectatori, a fost formidabilă. Matei Vişniec şi Mircea Dinescu au ridicat sala în picioare, Ion Mureşan şi Ileana Mălăncioiu au electrizat publicul, Dumitru Ţepeneag şi-a fermecat auditoriul. Editura Aisara, prezentă cu trei lansări şi o dezbatere la standul românesc, şi-a jucat rolul de interfaţă culturală cu profesionalism şi generozitate.
Printre oportunităţi, de această dată, desigur, a fost reflectarea în presă a evenimentelor culturale de la standul românesc, ceea ce a atras multe conexiuni din lumea culturală italiană, de la scriitori la editori, de la jurnalişti la fotografi, de la proprietari de tipografie la oameni din organizaţii nonguvernamentale sau care se ocupă de turism. A fost un bun prilej pentru ca legăturile dintre cele două lumi culturale să se maturizeze, pentru ca emigranţii români din Italia să se simtă mândri că se vorbeşte de România, pentru ca scriitorii români, în acest context favorabil de receptare, să ajungă spre marele public italian.

Vasile Ernu – Pentru mine cel mai important lucru e faptul că mi-a apărut a doua carte tradusă în Italia la editura Hacca (Născut în URSS şi Ultimii eretici ai Imperiului) şi că am reuşit să o prezint la acest târg. Surprinzător a fost faptul că am descoperit un grup de tineri români care stau în Italia de mulţi ani – studenţi, foşti studenţi – care sunt admiratori a ceea ce scriu şi fac eu. Cu ei am petrecut mult timp căci am avut lungi discuţii pe teme foarte diverse. Astfel de evenimente sunt foarte importante pentru mine, căci aşa pot descoperi oameni şi idei noi.

3. Cu ce idei şi proiecte pe plan editorial v-aţi întors? Ce iniţiative aţi dori pentru viitor, atât din partea organizatorilor Standului României, cât şi din partea italienilor?

Floarea Ţuţuianu – Deocamdată vreau să văd ce se întâmplă cu volumul meu proaspăt apărut la Editura Mobydick, care are o colecţie de poezie foarte serioasă şi o distribuţie pe măsură. Apoi aş visa la o expoziţie la Veneţia, o expoziţie de desene trupul şi textul cu versuri din volumul recent apărut.
Dacă la această ediţie a XXV-a a Salonului de la Torino România s-a bucurat de succes, acest lucru se datorează în primul rând efortului depus de Institutul Cultural Român, Centrul Naţional al Cărţii şi Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.

Dan Lungu – Eu am proiectul meu mai vechi legat de românii din Italia, O patrie, două patrii, cartea de reportaj la care lucrez împreună cu fotograful elveţian Didier Ruef. Ca scriitor, eu cred că este nevoie în continuare de evenimente care să pună în contact autorii români cu scriitori, jurnalişti, critici literari, editori şi nu în ultimul rând cititori italieni, evenimente la care este binevenită, chiar aşteptată, şi emigraţia românească din peninsulă.

Vasile Ernu – Lucrez la alte două cărţi. Încă nu ştiu cum vor arăta. Pe viitor însă, legat strict de vizita scriitorilor români în Italia, ar fi bine să ne concentrăm şi pe alte oraşe, dar şi să încercăm să facem ceva pentru comunităţile de români din Italia. Cred că se pot face destul de multe.

Interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin
(nr. 6, iunie 2012, anul II)