Nicolae Marghiol: „Satele romaneşti, un mare patrimoniu turistic. Dar avem o strategie serioasă?”

Protejarea şi promovarea a ceea ce este încă genuin în mediul rural românesc constituie obiectivul Asociaţiei „Cele mai frumoase sate din România”, născută dintr-o idee a lui Nicolae Marghiol, un tânăr din Braşov, în timpul unei călătorii în Belgia, unde după studii și stagii la Primăria Bruxelles şi Ministerul dezvoltării rurale din regiunea Wallonia, a cunoscut asociaţia „Cele mai frumoase sate din Walonia”. În luna aprilie, Marghiol a fost în Italia, împreună cu alţi colegi români, pentru a semna un acord de colaborare cu asociaţia italiană omoloagă „I borghi più belli d’Italia” (aici puteţi citi interviul nostru cu preşedintele Fiorello Primi). O întâlnire preţioasă: „Am vizitat patru sate – povesteşte Nicolae Marghiol –. Fiecare sat frumos al Italiei are un șarm, o frumuseţe unică, fiecare are ceva special, specific. Sunt multe de învăţat, şi trebuie să avem răbdare pentru că noi trebuie să lucrăm mult la infrastructura de bază, şosele, apă, gaz, dar suntem pe drumul cel bun”. Interviul pe care vi-l propunem ilustrează o problematică de actualitate menită a atrage atenţia atât comunităţilor locale şi membrilor acestora, cât şi instituţiilor publice din România.

Domnule Marghiol, care sunt până astăzi realizările Asociaţiei dumneavoastră pe care le consideraţi printre cele mai preţioase şi importante?

Printre cele mai importante realizări, aş prezenta următoarele: a) În 3 ani asociaţia este recunoscută ca principal actor al promovării valorilor satului românesc; b) Am editat ghidul turistic şi cultural Cele mai frumoase sate din România; c) Am realizat un parteneriat cu Autoritatea naţională de turism pentru organizarea si promovarea sărbătorilor tradiţionale din România, de la sate; d) Proiecte pilot, program educativ Copilăria e țara mea: aducem copii de la oraș să descopere satul.

România deține un formidabil patrimoniu natural, care se recunoaşte cel mai bine în zonele rurale, și totuși, semnele „degradării” acestuia, ca urmare a modernizării, încep să se simtă cam peste tot, vinovată fiind și necesitatea legitimă – însă nu întotdeauna bine exprimată – de a crea condiții mai bune de viaţă. Ce practici considerați absolut indispensabile, fie la nivel instituțional general, fie la cel al comunităților locale, pentru a reuși conjugarea modernizării condițiilor de trai și păstrarea patrimoniului?

Arhitectura rurală trebuie protejată, fiind în mare pericol: distrugem micile noastre comori, micile noastre bijuterii arhitecturale. Este dificil, dar nu imposibil. Trebuie să lucrăm la educaţie şi sensibilizare, trebuie să urmăm modele, trebuie să respectăm legea... Este nevoie de o politică culturală, o politică faţă de valori, trebuie să ştim că tot ce considerăm vechi, demodat, este un patrimoniu care trebuie protejat pentru a atrage turişti, turişti străini care caută în România simplitatea, naturalețea, ospitalitatea, cumva rădăcinile pierdute ale Europei care se află în Munţii Carpați.

Cum vi se pare activitatea instituţiilor Statului român privind promovarea turismului străin în România?

Suntem pe drumul cel bun, însa avem nevoie de continuitate, seriozitate și răbdare. Avem un brand turistic care îmi place şi reflectă cu adevărat România, avem produsele turistice, însa avem nevoie de seriozitate și de o mai mare implicare la nivelul Consiliilor judeţene, la nivelul comunităţii...

În ceea ce priveşte Asociaţia dumneavoastră, ce sprijin consideraţi cel mai urgent din partea instituţiilor de Stat, locale, de presă şi a comunităţii?

În ceea ce privește asociaţia, este nevoie urgentă de implicarea Consiliilor judeţene: satele sunt abandonate, nu există programe de păstrare a tinerilor, strategii adevărate de turism și cultură, se conduce un județ sau o regiune fără a avea o strategie de viitor! În plus, se politizează enorm,  multă instabilitate şi de multe ori incompetenţă.

Ce poate să-l ajute pe un tânăr român sau pe un om de afaceri român să investească într-o activitate de turism agro-cultural în satele frumoase din România?

Este o provocare să investeşti, dar cu ajutorul fondurilor europene mulţi tineri investesc în mici pensiuni, ferme în mediul rural! Apoi, este ca un vis să-ţi faci pensiune într-o zonă frumoasă. Agroturismul și cultura vie a satului reprezintă o oportunitate pentru România, pentru Europa. Avem nevoie să păstrăm ultima oază de sălbăticie din Europa, avem nevoie de păstrarea biodiversităţii, avem nevoie de autenticitate, de mici pensiuni și nu de blocuri de beton de sute de camere, de hoteluri uriașe, care nu produc decât poluare şi distrug turismul cu acel ʻall inclusiveʼ. Mici pensiuni pot reda viitorul satului românesc. Şi să nu uitam de produsele bio, de mierea de albine, de fructele de pădure...

V-aş ruga să-mi numiţi şase sate din România care nu pot, în nici un caz, să nu fie vizitate când un italian vine în ţară. Şi să ne spuneţi de ce.

Rimetea, judeţul Alba – localitate propusă pentru clasificare Unesco. Cârlibaba, județul Suceava – destinație Eden, turism de excelenţă recunoscut de Comisia Europeană, peisaje deosebite. Drăguș, județul Braşov – tradiții și obiceiuri. Jidvei, judetul Alba – pentru vinuri. Rășinari, judeţul Sibiu – pentru arhitectură și cultură. Jurilovca și Luncavița, județul Tulcea – pentru Delta Dunării. Şi alte 50 de sate frumoase din România!

Interviu realizat de Giovanni Ruggeri
(nr. 7-8, iulie-august 2013, anul III)