George Teşeleanu: „Să schimbăm atitudinea individualistă a românilor din Italia”

Condiţia actuală a comunităţii românilor din Italia reprezintă tema dialogului nostru cu profesorul George Teşeleanu, fost consul onorific al României la Ancona. Stabilit în Italia în 1991, la un an după absolvirea Facultăţii de Ingineri din Petroşani, a absolvit apoi la Roma cursurile Universităţii Pontificale Gregoriana.

Domnule profesor Teşeleanu, care sunt domeniile activităţii dumneavoastră în Italia?

În prezent, sunt implicat în cercetare la Universitatea LUMSA, iar în trecut am colaborat intens cu Universitatea din Macerata unde predau Relaţii Economice Internaţionale. Sunt membru al mai multor Academii de Ştiinţe, am publicat mai multe lucrări şi studii ştiinţifice în Italia şi România, m-am implicat în mai multe domenii sociale, sunt preşedintele Asociaţiei „Democrazie e Libertà” din Roma, şi preşedintele unei firme de consultanţă internaţională care a asistat investiţiile în România ale unor firme italiene, rezultând crearea a peste 4.000 de locuri de muncă în oraşele Deva, Petroşani, Sibiu, Baia Mare, Oradea, Cluj şi Bucureşti. Cu toate acestea, activitatea mea nu se desfăşoară doar în Italia, dat fiind că frontierele nu mai reprezintă o structură rigidă în cadrul Uniunii Europene. Ceea ce cred că face o afacere viabilă este o medie între oportunităţile şi încrederea în sistemul în care vrei să te integrezi.

Ce vă place cel mai mult şi ce vă place cel mai puţin în Italia de azi?

Îmi place ţara per ansamblu – să nu uităm că Italia este locul unde mi-am completat studiile universitare, în care m-am afirmat profesional şi în care îmi desfăşor activitatea, unde am ajuns să spun că e „acasă”. Cu toate acestea, o insatisfacţie ar putea să fie aceea legată de comunitatea românească de aici, care se confruntă cu pierderea identităţii culturale, spirituale şi lingvistice. În plus, realizez că atitudinea individualistă a românilor este ceva ce se schimbă foarte greu.

Cum se prezintă în acest moment situaţia românilor din Italia?

Vă spuneam mai sus de atitudinea individualistă a românilor, dar nu trebuie să uităm nici calităţile – una dintre ele este aceea de a se integra cu uşurinţă într-un ţesut socio-economic şi cultural diferit de cel nativ. Din acest motiv cred că, mai ales în aceste momente, problema majoră o reprezintă nu atât integrarea efectivă, cât păstrarea şi întărirea conceptului de demnitate, a consolidării ideii de român bun, serios, cinstit, harnic.
Din fericire, evenimentele neplăcute care îi implică pe românii din Italia nu au influenţat în vreun mod perceperea celor mulţi de aici – în general efectul negativ este invers proporţional cu vechimea în Italia, doar cei ce s-au stabilit recent sunt nevoiţi să plece cu un coeficient de neîncredere mai mare şi implicit cu şanse reduse de confirmare a aşteptărilor.
Cred că la ora actuală putem spune că românii nu mai reprezintă o problemă de imagine aici în Italia. Încă este de lucrat pentru a şterge şi petele izolate de imagine la care se face uneori referire – şi asta e adevărat.
Pot să vă vorbesc despre zona pe are o cunosc eu cel mai bine. Comunitatea are nevoie de susţinere şi soluţii concrete la problemele cu care se confruntă. De exemplu, în oraşul Jesi din provincia Ancona, dintre cei circa 60.000 de locuitori, aproximativ 2.000 sunt români, iar în regiunea Marche sunt mai bine de 30.000 de români. Procentul faţă de populaţia italiană este semnificativ, iar aceasta înseamnă că se justifică autorizarea si funcţionarea unor cursuri de limba română, a unei biblioteci regionale, a întăririi asociaţiilor, a prezenţei şi implicării active în viaţa asociativă, politică şi socială a regiunii şi multe altele. Cât timp am activat ca şi consul onorific al României la Ancona am putut intra mai bine în contact cu românii din regiune. În jurul consulatului s-a format un grup de români care participă la acţiuni menite să promoveze imaginea României şi în general a comunităţii. Pot spune că sunt mulţumit de entuziasmul conaţionalilor.

Care este realitatea antreprenoriatului românesc în Peninsulă? În ce domenii lucrează cel mai mult timp românii de aici şi care este contribuția lor la economia italiană?

Aşa cum regăsim în statisticile camerelor de comerţ, comunitatea românească este prezentă cu peste 40.000 de firme, o comunitate cu peste 1.000.000 de români, reprezentând aproximativ 21% din totalul străinilor rezidenţi şi care in 2007 număra circa 500.000 de cetăţeni.  Un alt element relevant se referă la cei 700.000 de români înscrişi la INAIL şi care reprezintă circa 22,5% din totalul lucrătorilor străini.  Circa 10 % activează în sectorul construcţiilor, circa 26% activează ca „babysitter”. Important de subliniat este contribuţia economică a românilor la PIB-ul Italian, care este de 1,2%.

În ce măsură criza afectează viitorul comunității românești din Italia?

Nu crez să existe vreo etnie, dintre cele care compun celule mai mari din Italia, care să nu fi fost afectată vizibil. Efectele sunt destul de semnificative. Locurile de muncă disponibile s-au înjumătăţit sau chiar au dispărut, iar cei care beneficiază de un loc de muncă stabil sunt dispuşi la sacrificii majore pentru a-l menţine. De multe ori merg înainte cu gândul că orice criză are un început, dar şi un sfârşit, iar speranţele şi încrederea încă sunt mari.
În acest loc intervine şi o responsabilitate a ţării-mamă. Să vă explic mecanismul. Mulţi dintre conaţionali au plecat din România de la aproape nimic spre un necunoscut şi acum există posibilitatea unei întoarceri de la nimic la nimic.
De aceea, cred că instituţiile statului român ar trebui să ia în considerare această posibilă întoarcere şi să conştientizeze că acei nemulţumiţi care nu aveau nimic înainte se vor întoarce şi că perioada de time-out se va încheia. Pentru aceasta vor trebui să responsabilizeze instituţiile din teritoriu să utilizeze din plin programele europene şi pârghiile economice de care dispun.

Ce se poate face în continuare, atât din partea italiană cât și română, pentru a facilita şi pentru a îmbunătăți integrarea şi imaginea românilor în Italia?

Să luăm, de pildă, insulele de români de aici. Dorinţa mea ar fi ca ele să se unească şi să dea naştere la cât mai multe acţiuni care să îmbunătăţească imaginea ca şi comunitate. Sunt în regiune persoane cu foarte multe calităţi, buni profesionişti  şi oameni afirmaţi.
E puţin mai greu să foloseşti pluralul, în aceste situaţii, dar pot să vă vorbesc de exemplul propriu, fără a induce ideea că mă laud singur. Îmi place să cred, însă, că am fost promotorul unor acţiuni menite să aducă italienilor o faţă pozitivă a românilor, din mai multe puncte de vedere. M-am dedicat mult pentru promovarea imaginii comunităţii româneşti din zona de competenţă a Consulatului Onorific al României de la Ancona, cât timp am avut funcţia de consul onorific, organizând numeroase evenimente culturale, spectacole, întâlniri cu comunitatea, precum şi cu autorităţile locale.
Printre aceste evenimente pot enumera câteva precum înfiinţarea bibliotecii de carte românească dedicată academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici, cu peste 2000 de volume, semnarea acordului cu Protecţia civilă la nivel regional – primul şi singurul de acest tip în Italia – şi, mai departe, promovarea cursului de limbă şi cultură românească în şcoli în provincia Ancona, program integrat în unităţile de învăţământ unde este cerut.
Am susţinut şi coordonat îndeaproape relaţia între universităţi din România şi cele din regiunea Marche, cum ar fi Universitatea din Macerata, din Ancona, precum şi Universitatea din Aquila.
În atragerea investitorilor italieni, ori în relaţia cu comunitatea românească, am reuşit să ridic gradul de încredere şi de interes al comunităţii italiene, organizând numeroase misiuni şi conferinţe în România şi în Italia prezentând corect oportunităţile şi strategiile de aplicare.
Am pus accent pe dezvoltarea de parteneriate consolidate, nu doar a vizitelor de curtoazie, care nu se finalizează decât cu cel mult o excursie de îmbogăţire culturală, şi, în cel mai fericit caz, politică.

Cum s-ar putea da viaţă unei alianțe rodnice între cultură și mediul de afaceri, două realități care astăzi – cu unele excepții onorabile – sunt foarte îndepărtate unele de altele? Ce poate induce un întreprinzător să se apropie de cultură sprijinind proiecte serioase în această privință?

Nu mai suntem în timpul în care cultura se poate face sau susţine fără bani. Vorbim despre o carte esenţială atunci când este vorba de a ne prezenta, ca şi comunitate. Înaintea unui bun specialist, înainte de probarea calităţilor sale, în lumea la care e bine să ne raportăm va fi esenţială o carte de vizită care să arate că omul cu care vrem să colaborăm are un univers complex în spate, în care cultura propriului popor e esenţială.
Şi, până la urmă, să nu uităm că un exponent al mediului de afaceri nu este, neapărat, o persoană aculturală – dimpotrivă, aş spune. Printr-o comunicare culturală se poate ajunge la o mână întinsă spre un parteneriat care să vizeze şi alte domenii.
Oricum, vorbim despre personalităţi. Un întreprinzător va fi mai degrabă interesat să facă o investiţie sau să promoveze un domeniu cultural în care este interesat personal, cu care a avut legături sau în care, poate, a şi activat. O bună comunicare la nivelul comunităţilor ne poate ajuta să găsim aceste „bune pretexte” de a naştere la colaborări în care să existe şi bani şi valori culturale. O comunitate unită poate promova mult mai uşor propriile valori, atât cele din mijlocul comunităţii prezente în Italia, cât şi valorile şi cultura românească în general.

Interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin
(nr. 6, iunie 2013, anul III)