Expoziția DOI la Muzeul de Artă Timișoara. Experimentele unei generaţii

Timișoara a fost locul privilegiat al experimentelor tehnice și științifice, dar și al inovațiilor muzicale, artistice, literare și chiar filozofice. Unele dintre acestea au devenit emblematice pentru România și pentru Europa. Muzeul de Artă Timișoara și-a propus să se insereze într-o asemenea tradiție, să se numere între instituțiile de cultură deschise experimentelor, ideilor și limbajelor artei, culturii și științei contemporane. Conservînd valorile patrimoniale, Muzeul de Artă Timișoara dorește să devină o instituție vie, în care să se regăsească dialogul interdisciplinar interogînd prezentul și viitorul. Îmi place să cred că expozițiile, dar și conferințele și dezbaterile pe teme de artă și istorie, artă și religie, artă și politică, toate, libere de orice prejudecăți, dar avînd darul de a formula ipoteze de lucru privind înțelesul dat de artist, istoric și filozof omului și fenomenelor ce-l înconjoară, vor contribui, încet, dar sigur, la schimbarea mentalităților. Spun aceasta știind că arta, creațiile culturale în genere, joacă un rol excepțional în structurarea gîndirii și a felului nostru de a fi în acord cu timpul trăit. De aceea, cred, Timișoara și România în ansamblu, au enorm de cîștigat cultivînd arta și muzica, reinventîndu-se pe sine.

Cunoscuți publicului iubitor de artă din România prin expoziții personale și de grup, naționale și internaționale, prin premiile și distincțiile obținute, prin recunoașterea conferită de includerea numelor și creațiilor lor artistice în dicționare, enciclopedii, albume și cărți, Dana Constantin și Marcel Bunea sunt doi artiști români a căror prezență pe simezele Muzeului de Artă Timișoara reprezintă un eveniment cultural de prim rang, unul ce atrage atenția prin tematică, inventivitate, mijloace de expresie, demonstrînd cît de importante sînt libertatea de conștiință și îndrăzneala în creație.          
Dana Constantin a studiat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Formarea ca artist i-o datorează profesorului Florin Maxa, cel ce i-a cultivat încrederea de sine, educația plastică, deschiderea spre muzica clasică și literatura de specialitate, spre arta conceptuală. Este o artistă aflată în plină forță creatoare și, totodată, una dintre strălucitele profesoare ale Facultății de Arte a Universității de Vest din Timișoara. 
Marcel Bunea este absolvent al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, astăzi, Universitatea Națională de Arte. S-a format sub coordonarea lui Walter Andreas Kirchner – artist român-transilvan stabilit în Germania, dobîndind o consacrare internațională, care i-a influențat decisiv formația, dar și înclinația spre muzică și literatură. Același Walter Andreas Kirchner a fost cel dintîi ce i-a facilitat lui Marcel Bunea accesul la noile tehnici și orientări din artele europeană si mondială.   

Pictura Danei Constantin este o revalorificare excelentă, la cele mai înalte cote, a mijloacelor picturale şi a istoriei picturii. Ea foloseşte în mod creativ tehnicile picturii în straturi, descoperite de olandezi, generînd un mesaj autentic, foarte personal. Mulţumită deosebitei sensiblităţi, în picturile artistei descoperim profunzimi cromatice, radiind aidoma unui lac infinit. Ceea ce particularizează opera Danei Constantin este reinventarea nu doar a mijloacelor, dar şi a temelor artei clasice, repotenţarea vechilor paradigme ale acesteia. Tablourile artistei sînt trasee ascensionale, o ieşire din labirintul existențial, o înălţare deasupra neajunsurilor cotidiene. Acest gen de creaţie poate fi asemuit, fără a exagera cîtuşi de puţin, cu energia spirituală a lui Brâncuşi, cel mai bine cu pasărea măiastră a genialului sculptor român.

Omniprezenta criză de conştiinţă a omenirii invită la o reflecţie din multiple unghiuri asupra trecutului şi a viitorului, ceea ce îndeamnă istoricul să reinterpreteze faptele în funcţie de schimbările produse în timp, iar artistul să-şi structureze idealul în funcţie de origini şi continuităţi. Ceea ce este semnificativ în această artă a Danei Constantin este ampla şi adevărata cromatică, amplitudinea ei fiind evidenţiată prin profunzimi neașteptate, sugerînd fuziunea orizonturilor. E aici un limbaj pictural ce indică permanenta reevaluare și rafinare a valorilor plastice tradiționale și așezarea lor într-un nou context. În sfîrşit, mai cred că prin acest fel de a crea arta se naşte ocazia, altminteri rar întîlnită, de a conceptualiza trăirile spirituale. Un motiv să apreciem că verticalele din lucrările Danei Constantin invită la identificarea înţelesurilor profunde ale tranziţiei omului dinspre trecut spre viitor, la o izomorfie cromatică ce tinde să dea imagine și sens unor compoziții muzicale.    

Cît despre pictura lui Marcel Bunea, ea se insinuează în sufletul şi în mintea privitorului prin dinamica planică, discursivă, comunicativă, prin ritmurile ei muzicale şi prin constructivism. Marcel Bunea e un împătimit pictor al geometriilor postmoderne, al pluralităţii cultural-urbane şi al muzicii de jazz. Aspiraţiile lui sînt consonante cu acelea ale lumii actuale, artistul fiind preocupat de trăirile sale, descoperind amintiri din trecut sau din viitor, fragmente de realitate. Liniile picturii lui trimit la dinamica planică, evitînd narativul. Pictura lui Marcel Bunea este o construcţie elegantă, viguroasă, o muzică a liniilor şi a culorilor, una atonală, invocînd ritmurile vieţii contemporane dominate de fragmentări, rupturi, viziuni. Abstractele compoziţii ale artistului dau seamă asupra unui tip de ordine și iluminare spre care ar putea să tindă omenirea. Ele degajă o forţă teribilă, sugerînd-o pe aceea a marilor metropole ale lumii, dar în care simţim deopotrivă impulsul rădăcinilor istorice, al Bizanţului, al folclorului românesc şi îndeosebi al folclorului transilvan. Este ceva mai mult decît emoționant în acest gen de pictură, este muzica timpului nostru, vezi și simți cum poate fi reinventat totul, cum renaște creația, cum muzica formelor dă seamă asupra istoriei trăite și asupra istoriei viitoare.

În cazul în care vrem să recunoaștem ce au creat mai bun generațiile născute în perioada imediat postbelică, vom spune că în această pictură există în expresive culori și în cele mai clare linii muzica celebrelor formații de beat și jazz ale anilor 1960-1970. Așa cum Beatles trăiește – recentul concert aniversar de 50 de ani de existență de la Los Angeles, în care Paul Mc Cartney și Ringo Starr au reinventat o istorie oferind un strălucit exemplu a ceea ce este în stare să producă o cultură autentică – la fel și liniile și culorile lui Marcel Bunea dau viață imaginației noastre. Ele refac principiul unificator al unui ansamblu de opere ce nu se desprinde numai din texte sau din eticheta socială, ci mai ales dintr-o ars combinatoria ce trece dincolo de aparențe reprezentînd agentul sau motorul experienței estetice.    

Dacă în cazul Danei Constantin este vorba de o continuitate creativă, în acela al lui Marcel Bunea în discuţie este o discontinuitate creativă. În fapt, studiindu-le cu atenţie, sîntem invitaţi să observăm nu atît diferenţele, cît mai ales complementaritatea operelor lor. Aşezînd pe simezele Muzeului de Artă Timişoara o pictură plină de ritmuri surprinzătoare, însumînd dinamici, culori şi tehnici identitare, am dorit să venim în întîmpinarea unui public dornic de valori, atras de paradoxuri şi de posibile interpretări inedite. Expoziţia celor doi artişti reprezintă unul din experimentele strălucite ale unei generaţii de artişti ajunsă la maturitate şi care fac cinste artei româneşti contemporane, integrîndu-se totodată artei universale.

Victor Neumann
(nr. 6, iunie 2014, anul IV)