Seară italiană la Humanitas: Torquato Tasso, între genialitate şi nebunie

Pe 24 martie 2015, librăria Humanitas Kretzulescu a fost gazda unei noi întâlniri din cadrul de-acum binecunoscutului proiect Serile italiene. Pentru această seară, care poartă numărul 32, organizatorii au propus invitaţilor şi publicului tema Genialitate şi nebunie. Dezbaterea a avut ca punct de plecare volumul bilingv Torquato Tasso: Lettere dal manicomio / Scrisori din casa de nebuni, apărut în colecţia Biblioteca Italiană a Editurii Humanitas, iar invitaţii au fost lect.dr. Miruna Bulumete, îngrijitoarea ediţiei şi traducătoarea scrisorilor alături de regretatul italienist George Lăzărescu, renumitul critic literar Dan C. Mihăilescu şi Radu Teodorescu, medic primar, somitate în psihiatrie.

Mai întâi, Miruna Bulumete a prezentat volumul: o selecţie de scrisori dense ca informaţie şi încărcătură ideatică şi emoţională, ce preia, completând şi revizuind, parte din epistolarul tassian publicat în 1956 de George Lăzărescu, la care se adaugă un aparat critic nou şi prefaţa unui eminent specialist în Tasso, profesorul Sergio Zatti. În continuare, traducătoarea a subliniat că Tasso, geniu incontestabil al Renaşterii italiene, recunoscut ca atare încă din timpul vieţii, a devenit după moarte o figură mitizată; îndeosebi în Romantism, el a fost prototipul geniului neînţeles, umilit de cei puternici şi împins la nebunie, el şi opera sa fiind subiect şi inspiraţie pentru poeţi, pictori şi muzicieni.  Ospiciul Sfânta Ana, loc cumplit în care a petrecut o perioadă de recluziune pentru a fi „tămăduit de umoarea melancolică”, a devenit atunci un adevărat loc de pelerinaj.

Radu Teodorescu, ca specialist în psihiatrie, s-a referit la studiile ştiinţifice care au încercat să lămurească raportul dintre o creativitate accentuată şi dereglările psihice, începutul lor legându-se de spaţiul cultural italian prin Lombroso, primul care încearcă să studieze ştiinţific  genialitatea. Deşi abordările ştiinţifice nu sunt unitare iar cercetările sunt, de multe ori, realizate retrospectiv, creativitatea – care se manifestă din plin în cazul lui Tasso – este o dimensiune definitorie a genialităţii.

Intervenţia criticului Dan C. Mihăilescu a evocat multitudinea de faţete pe care le prezintă nebunia în scrisorile tassiene, din care a citit pasaje semnificative, dar şi în general printre geniile literare: de le cea ambiguă, ca a personajelor lui Shakespeare, până la cea provocată de absint din existenţa şi scrierile lui Baudelaire sau Rimbaud. Veşmântul stilistic somptuos în care Tasso îşi îmbracă neliniştile, obsesiile şi frustrările i-au sugerat criticului o interesantă comparaţie cu Istoria hieroglifică a marelui nostru umanist Dimitrie Cantemir.

Întrebările venite apoi din public au prilejuit o seamă de răspunsuri la fel de interesante despre legătura dintre nebunia lui Tasso şi cenzura ideologică din vremea lui, despre caracteristicile stilistice ale scrisorilor tassiene şi problemele puse de traducere. A fost încă o seară miezoasă şi cordială, cum ne-am obişnuit.

.

Gabriela Varia

(nr. 4, aprilie 2015, anul V)