Expoziţia geniului dalinian la Muzeul de Artă din Timişoara

Expoziţia „Cucerirea iraţionalului” ce cuprinde litografii, desene, reproduceri după gravuri, toate purtând marca marelui artist vizual universal Salvador Dali, a fost vernisată la Muzeul de Artă din Timişoara, duminică, 14 iunie, ora 18, într-o Sală Baroc arhiplină de iubitori ai artei, doritori să-şi asigure o porţiune din eternitatea ideilor daliniene, să asimileze mesajele artistice, muzicale şi vizuale. Invitaţii au încercat un exerciţiu de „cucerire a iraţionalului”, audiind muzică clasică interpretată de conf. univ. dr. Ortensia Miclea (vioară), lect. univ. dr. Cristian Miclea (clarinet), Alexandra Vizman, studentă în anul al III-lea la Facultatea de Muzică și Teatru a Universității de Vest Timișoara, ascultând apoi discursurile de inaugurare a expoziţiei susţinute de prof. univ. dr. Victor Neumann, prof. univ. dr. Carol David şi lect. univ. dr. Gabriel Kelemen, iar în final, vizitând toate cele patru săli în care este desfăşurată expoziţia, la etajul doi din Palatul Baroc.

Titlul expoziţiei îl dă un text scris de Salvador Dali în 1935, text intitulat Cucerirea iraţionalului, în care Dali descrie şi comentează propria sa metodă în artă, „metoda paranoia-critică”, care a mai fost numită şi delirul de interpretare. Iată cum scria Dali în textul amintit: „Ambiţia mea pe plan pictorial consistă în a materializa cu cea mai imperialistă furie a preciziei, imaginile raţionalităţii concrete... care, deocamdată, nu sunt explicabile, nici reductibile la sistemele intuiţiei logice, nici la mecanismele raţionale”. Salvador Dali a definit metoda sa ca fiind „o metodă spontană a cunoaşterii iraţionale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante”.

Expoziţia deschisă la Muzeul de Artă din Timişoara cuprinde un număr de peste 200 de lucrări ce redau viziunea lui Dali pentru temele din marile opere din literatura universală şi nu numai. Astfel, 100 de lucrări sunt inspirate din celebra operă a lui Dante Alighieri, Divina comedie, 12 lucrări au la bază scene din romanul lui Ernest Hemingway, Bătrânul şi marea, 20 de lucrări sunt inspirate din poveştile lui Pedro Antonio de Alarcon, Tricornul, 25 dintre lucrările expuse au la bază scene din romanul satiric, comic şi fantezist al lui Francois Rabelais, Gargantua şi Pantagruel, o lucrare surprinde o scenă din romanul lui J. W. Goethe, Faust. În 7 rame sunt aşezate cărţile de Tarot ale lui Dali, în acestea găsindu-se motivele şi simbolurile ce fac din opera sa o creaţie unică, oferind câmpul ideal pentru fanteziile ezoterice ale marelui artist. Piesele expuse aici aparțin unuia dintre membrii Asociației Europene a Colecționarilor de Artă și sunt puse în circulație prin intermediul cunoscutului curator şi colecționar Thomas Emmerling, domnia sa facilitând, la fel ca și expozițiile precedente, realizarea acestei expoziții la Muzeul de Artă din Timișoara.

În cuvântul său, profesorul Carol David a vorbit despre creaţia daliniană, propunând „o scurtă abordare fenomenologică a operei lui Dali”, fără a se referi strict la ilustrațiile din expoziţia „Cucerirea iraţionalului”. În discursul său, prof. David a avut în vedere două aspecte ale operei lui Dali, „două dimensiuni” pe care domnia sa le consideră esențiale, dimensiunea psihanalitică și dimensiunea aristocratică. „Dali creează ca un magician surprinzător și ca un aristocrat subtil, împlinind destinul modernității înalte și, împreună cu valoroșii lui confrați, pregătește marea deschidere post-modernă”, a conchis prof. univ. dr. Carol David, în finalul discursului său.

În luarea sa de cuvânt, Gabriel Kelemen a spus următoarele despre Salvador Dali și opera sa: „Bazele iraționalului îl situează în zona sondării inconștientului atât de profund pe care, cu foarte multă dificultate Freud încearcă să-l descâlcească. Este o capcană, o meandră fantastică, o piatră de temelie pentru întreaga omenire. Să afli care este complexitatea improbabilă a iraționalului este un deziderat care alunecă irațional în subconștient și, deci, într-o perplexitate ciudată, care te demontează. De aici, până la urmă, pavorul acesta nocturn, angoasa și până la urmă incapacitatea de a putea decripta opera în totalitatea acestor mari temerari în direcția onirismului. Salvador Dali, așa cum foarte interesant se observă, este un personaj laconic, sublim, ludic, în același timp incapabil de o anumită exactitate și, pe de altă parte, de o precizie monumentală. Fidelitatea cu care el redă această realitate onirică îl apropie de foarte interesantul Swedenborg. Dali reușește să rămână aristocrat și, în același timp, niciodată nu alunecă în pareidoliile cu iz baroc desuet. El rămâne vertical, are ceva din somitatea acestui Don Quijote, această prestanță specială pe care o dă cultura adâncă legată de palate, contaminată până în măduva ei în zona hispanică. Acest foarte interesant Salvador Dali ne aduce laconic-complex într-o imposibilă finalizare, într-un spațiu pe care numai claritatea și disciplina lui ne-a facilitat observația”.

Afişul expoziţiei este inspirat de Divina comedie şi redă o scenă din cele 3 lumi ale Vieţii de apoi din opera lui Dante Alighieri, Purgatoriul, acolo unde, în cântul XII Dante şi Virgiliu înaintează alături de duhurile întâlnite în primul cerc, cercetând pildele de trufie pedepsită, săpate în lespezi de marmură pe care umblă. Trufia de pe fruntea lui Dante este ştearsă de un înger, iar cei doi drumeţi, după ce în cercul 1 întâlnesc numeroase personaje printre care şi pe Arachne, o tânără fată din Lidia, ţesătoare renumită şi plină de trufie pentru harul ei, transformată de zeiţa Atena în păianjen, păşesc în cercul al doilea continuându-şi călătoria. Descriind pe scurt fiecare temă din Divina comedie, cele 100 de ilustraţii corespund celor 100 de cânturi ale poemului, câte 33 pentru fiecare ciclu narativ şi un cânt introductiv la începutul Infernului. Pentru a celebra 700 ani de la naşterea lui Dante Alighieri, în 1965, guvernul italian i-a comandat lui Dali 100 de ilustraţii pentru ediţia aniversară a Divinei comedii. Proiectul a întâmpinat opoziţia publicului italian, care nu a acceptat ca cea mai importantă operă literară naţională să fie tipărită cu ilustraţiile unui străin. Divina Comedie de Dante, cu ilustraţiile lui Dali, a fost publicată la Paris.
Cele 100 de acuarele au fost transpuse în gravură de către cei mai renumiţi gravori în lemn ai epocii, Raymond Jacquet şi Jean Taricco, sub stricta supraveghere a autorului. Pentru a reda subtilităţile grafice şi cromatice ale celor 100 de acuarele au fost sculptate nu mai puţin de 3.500 de blocuri de lemn – plăci de gravură. Ilustraţiile lui Dali arată călătoria imaginară a lui Dante în cele trei lumi ale „Vieţii de apoi”, în care se proiectează răul şi binele lumii terestre.

Ilustraţiile ce au în prim plan Bătrânul şi marea scot în evidenţă mitul îndrăznelii şi semeţiei omului, precum Icar, cel ce s-a prăbuşit fiindcă se apropia prea mult de soare. În afară de ilustraţiile pentru ediţia germană a romanului lui Hemingway, gravurile lui Dali au mai fost imprimate şi într-o serie separată, pe hârtie de culoare ocru. În ilustraţiile fatasmagorice ale ediţiei din 1565 a cărţii Gargantua şi Pantagruel, Dali, pentru a recurge la litografie, împinge absurdul la paroxism, inventând maşini de aruncat omletă şi standuri cu piele de crocodil pentru nuduri feminine, în care amestecă celebrele sale motive (vertebre şi cornul de rinocer, cranii, falusuri, cârje, coji crăpate de ou, aripi de înger), într-un ansamblu grafic ce aminteşte de pictura sa în ulei Marele masturbator, din 1929. În singura lucrare inspirată din opera Faust, intitulată Salutul către Mephisto se pot distinge două secvenţe ale scenei întâlnirii lui Faust cu legendarul diavol Mefisto. Imaginea din lucrare este una zgârcit cromatică, sumbră. Drama întâlnirii celor doi este amplificată de orizontul îndepărtat din fundal, pe care se profilează Mefisto şi de razele negre scăpărate de figurile întunecate, reprezentări succesive ale lui Faust, în prim-plan.

În fine, cărţile de Tarot ale lui Dali, pictate în acuarelă şi guaşă, conţin un set de 78 de compoziţii. Această lucrare a fost inclusă în expoziţie pentru a demonstra capacitatea lui Dali de a lucra în mod creativ, dincolo de cadrele şi mijloacele artistice consacrate. Potrivit Catalogului Michler/Lopsinger, Ed. Prestel, München-New-York, 1997, toate piesele din această expoziție sunt originale. Expoziţia „Cucerirea iraţionalului” poate fi vizitată la Muzeul de Artă din Timişoara, marţi-duminică, între orele 10-18, cu ultima vânzare de bilet la ora 17,30. Biletele pentru vizitarea expoziţiei se vând la preţul de 20 lei, iar pentru elevi, studenţi, pensionari şi persoane cu dizabilităţi, biletul este de 10 lei. Ultima zi de vizitare a expoziţiei este 14 iulie.

Cornel Seracin